Foto 1

Consideraţii istorice
      La sfârşitul anului 1916, armatele Puterilor Centrale ocupă o bună parte din teritoriul naţional al României. Faţă de restul teritoriului ocupat aflat sub Administraţia Militară din România ( M.V.i.R.), un teritoriu care cuprindea zona din imediata apropiere a frontului, cuprinzând judeţele Buzău, Râmnicul Sărat, Putna şi Brăila a intrat în administraţia Armatei a 9-a.
      Oraşul Focşani intră sub ocupaţie germană la 25 decembrie 1916, de care avea să se elibereze abia la 10 noiembrie 1918. Aici şi-a stabilit sediul Comandamentul Corpului 1 Armată din cadrul Armatei a 9-a. Comandantul Corpului 1 Armată era generalul Kurt von Morgen, un general aflat la apusul unei cariere încununate de multe victorii şi onoruri militare.
      Orasul Focşani avea la recesământul din 1912, 25.066 locuitori, fiind centrul administrativ al judeţului Putna. În cei aproape doi ani de ocupaţie germană, se disting trei perioade diferite de administrare. În prima fază, până în martie 1917, în oraş sunt încartiruite masiv trupe folosindu-se toate instituţiile publice, şcoli, spitale, precum şi case particulare.

Foto 2

      A doua perioada, până în iunie 1918, este una de reorganizare a administraţiei. Toate actele administrative emise, trebuiau controlate şi vizate de reprezentanţii armatei de ocupaţie. A fost o perioadă de masive rechiziţionări, lipsuri şi arestări.
      A treia perioadă, până în noiembrie 1918, este una de intense bombardamente şi lupte, armata germană fiind în retragere.
Trei evenimente notabile s-au petrecut în 1917.
      Primul a constat în panica care i-a cuprins pe soldaţii germani după înfrângerea de la Mărăşeşti, şi entuziasmul populaţiei româneşti cu privire la înaintarea armatei române în august 1917.
      Al doilea petrecut la 22 septembrie 1917, când oraşul Focşani primeşte vizita Kaiser-ului Wilhelm al II-lea, venit să inspecteze trupele şi să ridice moralul soldaţilor după eşecurile de la Mărăşeşti. Kaiserul ţine cu această ocazie un discurs în care îl face pe regele Ferdinand al României, trădător.
      Al treilea eveniment care avea să aducă o mare suferinţă populaţiei a reprezentat-o semnarea armistiţiului dintre reprezentanţii Armatelor Germaniei, Austro-Ungariei, Bulgariei şi Imperiului Otoman, şi reprezentanţii Armatei Române, la data de 9 decembrie 1917, în casa Apostoleanu din oraş.
      În clădirea Primariei şi-a stabilit sediul Comandatura militară, acesta fiind locul unde s-au utilizat majoritatea timbrelor fiscale din perioada ocupaţiei germane. Există posibilitatea, mai ales la timbrele de valori mari, să fi fost utilizate şi la Tribunalul Focşani, dar nu există dovezi concrete în acest sens.

Cadrul legislativ
      Din punct de vedere fiscal comparativ cu cel poştal, lucrurile s-au mişcat mult mai repede deoarece nu se punea problema securizării unei circulaţii a informaţiei specifice unei zone de conflict, chiar dimpotrivă, de a crea un cadru de colectare a unor sume atât de necesare în acea conjuctură.
      Astfel încă din ianuarie 1917 se reglementează de către Administraţia Militară din România, legislaţia, preluându-se legile româneşti din 4 februarie 1906 şi din 24 decembrie 1914 cu articolele aferente, modificând însă taxele.

Tabelul cu taxe fiscale din teritoriile ocupate de armata germană, ianuarie 1917
      În teritoriul aflat sub Administraţia germană se ordonă ca taxele cu timbrele fiscale să fie achitate conform legilor româneşti din 4 februarie 1906 şi 24 decembrie 1914. Va fi pedepsită nefolosirea pentru taxe a acestor timbre, falsificarea sau refolosirea lor, ca şi comerţul neautorizat cu acest material. Vânzarea timbrelor fiscale se va face ca şi până acum prin vânzătorii cu amănuntul sau prin alte persoane autorizate care le vor achiziţiona de la Depozitul de timbre. Valabile vor fi doar timbre cu supratiparul M.V.i.R (Administraţia Militară in România). O noutate importantă este faptul că Timbrele de Ajutor care se distribuiau până acum prin oficiile poştale, vor putea fi cumpărate de aici înainte de la vânzătorii cu amănuntul sau de la agenţii financiari.
      A) Valoarea de 10 Bani va fi folosită:
      1) pentru registrele contabile ale negustorilor, fabricanţilor, hotelierilor, farmaciştilor, intermediarilor, etc;
      2) pentru cecuri, ordine de plată şi chitanţe;
      3) pentru confirmările de primire de orice natură;
      4) pentru acte contabile, borderouri, facturi, etc. atunci când valoarea obiectului nu depăşeşte 200 de lei;
      5) pentru avizele de scrisori şi pentru fraht-uri (scrisori de trăsură);
      6) pentru citaţii şi reclamaţii;
      7) pentru hârtiile ce dau dreptul la vânzarea de vite.
      B) Valoarea de 30 de Bani va fi folosită:
      a) pentru toate cererile şi demersurile înaintate autorităţilor;
      b) pentru legalizarea, atestarea, autentificarea diferitelor acte, diplome, documente, hrisoave, titluri înaintate autorităţilor;
      c) pentru recipisele de plată în operaţiile şi tranzacţiile bancare;
      d) pentru paşapoarte şi acte de identitate;
      e) pentru acte contabile, borderouri, facturi, etc. a căror sumă depăşeşte valoarea de 200 de lei.
      Articolul 23 din legea din 23 decembrie 1914 cerea ca în afară de aceste taxe să fie adăugat un timbru suplimentar de 10 Bani, iar pentru borderourile din tranzacţiile bancare unul de 20 de Bani. Aceste sume menţionate mai sus sunt mărite prin noile dispoziţii la 20 şi respectiv 40 de Bani, astfel încât pentru punctele 1 - 7 taxa este de 30 de Bani, iar pentru cele de la a) - e) este de 50 de Bani; în ceea ce priveşte borderourile de bancă taxa este de 50 sau 70 de Bani, în funcţie de valoarea obiectului.
      În cazul în care activitatea poştală va fi reluată, în afară de timbrul poştal trebuie adăugat un timbru fiscal de 10 Bani; telegramele (în interiorul teritoriului aflat sub Administraţia militară germană) vor avea adăugate un timbru fiscal de 20 de Bani.
       Nouă este şi dispoziţia în legătură cu cererile adresate autorităţilor forţelor de ocupaţie.
      Dacă aceste cereri nu sunt scutite de taxe, li se vor aplica un timbru fiscal cu valoarea de 1 Leu.
      Articolul 43 se referă la scutiri de taxă. În afară de cele menţionate acolo, sunt scutite de taxă următoarele:
      - acte depuse la solicitarea autorităţilor;
      - cereri pentru acordarea de ajutor;
      - acte şi documente ale băncilor ce efectuează operaţii financiare cu forţele de ocupaţie.
      Informaţii in legătură cu taxele fiscale se pot găsi în provincie la Aministraţia Financiară.
            Administraţia Militară în România
      Timbrele fiscale care s-au supratipărit au fost în exclusivitate româneşti preluându-se în prima fază stocurile rămase din emisiunea de timbre fiscale Carol I 1911, ca mai apoi după ce aceste stocuri s-au epuizat şi deoarece clişeele acestei emisiuni au rămas la Bucureşti după retragerea administraţiei române, s-au emis alte timbre folosind aceleaşi clişee dar în culori sau cu hârtie schimbate atât la emisiunea Carol I fiscale cât şi la timbrele de ajutor din 1916.

Timbrele fiscale locale cu supratiparul "Steuermarke / Gultig fur / 1. Res - Korps / 10 Bani ( 30 Bani, 1 Leu, 5 Lei)"
      Ca o precursoare a emisiunii de timbre fiscale supratipărite cu "Gultig 9. Armee" apare la Focşani, care era sediul comandamentului Corpului I de armată din cadrul Armatei a 9-a, o emisiune de timbre fiscale cu supratiparul Steuermarke / Gultig fur / 1. Res - Korps / 10 Bani ( 30 Bani, 1 Leu, 5 Lei), menţionată în Catalogul timbrelor fiscale româneşti a lui Mihai Cojocar (2006) la emisiuni diverse pag. 221, fără a se da foarte multe date despre ea. Şi aici apar câteva erori, valoarea de 30 B fiind verde deschis nu negru cum este ea trecută în catalog, iar desenul reprezintă două femei purtând fiecare câte un steag, nu o femeie şi un soldat cum e trecut în catalog.

Foto 3 Foto 4 Foto 5 Foto 6

      Aceste erori sunt corectate în catalogul din 2011 al aceluiaşi autor, la pag 249, apărând o altă eroare cum că "unii specialişti apreciază ca fiind prefigurarea unirii ce se va produce în 1918". În catalogul de timbre fiscale Barefoot & Valentin Robu 2002, această emisiune apare, pe bună dreptate, la emisiunile din timpul ocupaţiei germane şi menţionează de asemenea alegoria unirii celor două principate. Din păcate apar şi aici câteva erori şi anume, se menţionează anul 1918, ceea ce e greşit deoarece ele au apărut şi au fost în uz doar în 1917, precum şi în privinţa numărului, culorilor şi valorilor timbrelor apar informaţii greşite. În catalog apar valorile de 10 b - roşu, 30 b - galben ( în loc de verde) şi 40 b - purpuriu - fals, această valoare nu s-a întâlnit şi nu avea nici o raţiune să existe dacă ţinem cont de tarifele practicate conform legislaţiei. Nu se menţionează valorile de 1 L şi 5 L.
      Desenul mărcii reprezintă deci două femei în costume populare dându-şi mâna reprezentând unirea celor două provincii româneşti, Moldova şi Muntenia. Pe steagurile celor două femei sunt reprezentate Bourul Moldovei şi Acvila Munteniei. Pe fundal se prezintă cele două maluri ale Milcovului, cel moldovenesc şi cel muntenesc. Sub desen mai este un slogan "Unirea face puterea". Acest desen apare încă din 1914 pe timbrele locale emise la Focşani şi era stema comunei Focşani, localitate supranumită şi "oraşul Unirii". Asadar acest desen era un elogiu adus unirii din 1859.

Caracteristicile desenului mărcilor
      Dimensiunea cliseului este de 42 / 42.5 mm.
      Imprimarea la toate valorile a fost executată folosind acelaşi clişeu apărând aceleaşi microsemne la toate valorile, diferenţa fiind dată doar de culoare. S-a folosit deci un singur ştemplu ca la celebrele Cap de bour. Aici apare o altă inadvertenţă cu informaţiile din cataloagele de timbre fiscale apărute, unde este specificat că au fost executate prin litografiere. Microsemnele caracteristice sunt:
      . Linie de cca 1.5 mm exterioară cercului situată la ora 1.
      . Cercul exterior subţiat sau spart la ora 1
      . Cercurile exterioare unite prin puncte de culoare între orele 10 şi 11
      . Liniile cercurilor îngroşate şi unite la ora 11
      Acelaşi clişeu având aceleaşi dimensiuni şi pastrând câteva din caracteristicile de mai sus sunt întâlnite şi în antetul unui document al Primariei Comunei Urbane Focşani din 8 iulie 1926 (foto 7-8), nouă ani mai târziu, dovadă ca acest clişeu nu a fost distrus, cel puţin nu atunci.

Foto 7

Foto 8

      Existenţa acestui document ne duce la concluzia că acest clişeu exista în cadrul tipografiei focşănene fiind confecţionat pentru o cu totul altă destinaţie, adică pentru tipărirea antetului formularelor primăriei, în nici un caz pentru tipărirea de vignete sau timbre fiscale. Doar conjuctura a făcut ca acest clişeu să fie folosit în acest scop, transformarea în timbre fiscale fiind făcută de către supratipar.
      Asemănările celor două desene care stau la baza afirmaţiei că s-a folosit acelaşi clişeu sunt următoarele:
      . Dimensiunile identice
      . Cercul exterior subţiat sau spart la ora 1
      . Cercurile exterioare unite prin puncte de culoare între orele 10 şi 11
      . Liniile cercurilor îngroşate şi unite la ora 11
      Deşi este evidentă asemănarea celor două desene apar şi câteva deosebiri rezultate în urma unei corectări a clişeului cum ar fi :
      . Dispariţia liniei de cca 1.5 mm exterioară cercului situată la ora 1 la desenul din 1926
      . Dispariţia celor două cerculeţe, situate sub eşarfa cu sloganul în stanga şi în dreapta.

Istoricul şi evoluţia temei desenului.
      Prima apariţie a acestei teme ilustrând unirea celor două principate o găsim pe drapelul guardei orăşeneşti model 1867 (foto 9), după legea din 1867 ( Lege pentru fixarea şi stabilirea armelor României, votată în şedinţa Adunării deputaţilor 26 martie 1867, MO nr. 75 / 1867 )

Foto 9 Foto 10 Foto 11 Foto 12 Foto 13

Culorile mărcilor
      De menţionat este faptul că 3 din cele patru valori au culorile naţionale ceea ce ne duce cu gândul la emisiunile Principatelor Unite şi a primelor emisiuni litografiate.
      Astfel prin mesajul desenului, culorile folosite, mărcile aveau un puternic caracter naţional ca o sfidare la adresa autorităţilor de ocupaţie, generat probabil şi de entuziasmul care a cuprins întreaga populaţie a oraşului după victoriile armatei române de la Mărăşeşti, 6 - 19 august 1917.
      Aşa cum am mai precizat, diferenţele dintre mărci sunt date doar de culorile în care au fost imprimate. Am întâlnit următoarele culori şi câteva varietăţi de culoare cum ar fi:
      . La 10 B - rosu-violet cu diferite nuanţe.
      . La 30 B - verde-gălbui la mărcile cu serii mici, până la numărul 128 şi galben-verzui pal la mărcile cu seriile mai mari;
      . La 1 Leu - galben deschis pal la mărcile cu serii mici, până la numărul 238 şi galben intens la seriile mai mari;
      . La 5 Lei - albastru-indigo.

Foto 14 Foto 15 Foto 16 Foto 17

Supratiparul
      Supratiparul de culoare neagră cuprindea şi cadrul mărcii care are dimensiunile 41,5-42 mm / 46-46,5 mm, apărând deplasări sau chiar rotiri ale cadrului faţă de desen.
       La cadru apar spărturi caracteristice, identificând două tipuri de supratipare.

Tipurile de supratipare
      La tipul 1 caracteristice sunt:
      . Punct deasupra literei "t" din Steuermarke;
      . Al doilea "e" din Steuermarke cu bucla inferioară întreruptă;

Foto 18

Foto 19

      . Al doilea "r" din Steuermarke cu piciorul ciupit;
      . Litera "l" din Gültig ascuţită spre vârf;
      . Spărturile cadrului ca în foto 18.
      Acest tip este întâlnit la toate mărcile de 10 B şi la unele din cele de 1 L
      La tipul 2 caracteristice sunt:
      . Spărtura în partea superioară a primei bucle a literei "m" din Steuermarke;
      . Litera "a" spartă din Steuermarke;
      . Spărturile cadrului ca în foto 19;
      . Lipsa punctului după "Res".
      Acest tip este întâlnit la toate mărcile de 30 B şi de 5 L.

Hârtia mărcilor
Hârtia este groasă cu tentă de gălbui. La marcile cu valorile de 10 B şi 30 B se observă două tipuri de hârtie. La numerele de serie între 600 şi 700 s-a folosit o hârtie gălbuie.
      Tăierea timbrelor s-a făcut cu foarfeca, dimensiunile fiind destul de variate, între 52.5 - 57 mm la

Foto 20 Foto 21 Foto 22

dimensiunea verticală şi 46.5 - 51.5 mm la dimensiunea pe orizontală. De menţionat este faptul că la timbrele cu serii consecutive dimensiunea pe verticală este aceeaşi, de unde putem trage concluzia că se executa tăierea pe orizontală prima dată.
      O problemă de studiat este stabilirea momentului cât s-a executat tăierea. Inexistenţa unor perechi, chiar la mărci cu serii consecutive ne duce la concluzia ca tăierea nu se executa în momentul folosirii, ele fiind tăiate deja.
      Înserierea, gri, este executată prin ştampilare şi am identificat următoarele poziţionări.
      . La valoarea de 10 B numărul de serie este în dreapta sus;
      . la valoarea de 30 B în dreapta sus sau stânga sus;
      . la 1 leu sus în dreapta, stânga sau la mijloc;
      . la 5 Lei în stanga sus.
Un caz aparte îl reprezintă o marcă de 10 Bani cu supratipar dublu consecutiv 669, 670 (foto 22).

Stabilirea primei zile şi ultimei zile de folosinţă a mărcilor
      Această emisiune avea 4 valori, de 10 B, 30 B, 1 L şi 5 L, exact valorile care le aveau şi celelalte serii de mărci fiscale supratipărite folosite în scop fiscal în teritoriul ocupat.
      O altă caracteristică a acestor mărci şi care ne este de ajutor este faptul că fiecare marcă are numărul de serie foarte util în a stabili consumul, data apariţiei şi al ultimei folosiri.

Foto 23

Foto 24

      Pe baza celor câteva mărci, a unui document şi a trei fragmente de document voi încerca să găsesc câteva răspunsuri referitoare la această emisiune.
      Fragmente de documente utilizate în 29. 09. 1917 taxate corect cu 50 B, conform legislaţiei (foto 23-24).
      Cerere adresată administraţiei cu tariful corect de 50 B conform legislaţiei din ianuarie 1917.
      Documentul prezentat datat 21. sept. 1917 are două marci de 10 B cu numerele de serie 489, 490 şi o marcă de 30 B cu numărul 495 (foto 25).
      Mai există două mărci de 10 B pe fragment care sunt inscripţionate cu data 29. sept. 1917 şi care au numerele 786,787 (foto 26).
      Ca şi în cazul restului teritoriului ocupat şi în zona de administraţie a Armatei a 9-a rămâne întrebarea cum se percepeau taxele între ianuarie 1917 când deja era creat cadrul legal şi iunie-iulie 1917.
      Tot ce e posibil ca aceste taxe să fi fost percepute în numerar emitându-se chitanţe, dar acest procedeu fiind greoi necesita funcţionari meniţi să completeze acele chitanţe.
      Este evident că exista necesitatea emiterii unor timbre fiscale.
      Am stabilit statistic pe baza unor documente de la Primăria Focşani, un trafic mediu de 48 cereri pe zi către administraţie, francate cu mărci fiscale Steuermerke cum se va vedea în continuare, din perioada septembrie - octombrie 1917.

Foto 25

Foto 26

      În tabelul următor sunt descrise informaţiile de care dispun, şi anume, în coloana 1 data, începând cu 3 septembrie 1917 până în 10 octombrie 1917.
      În coloanele 2 şi 3 numerele teoretice ale documentelor păstrând o rată de 48 documente pe zi.
      În coloana 4, verificarea încadrării în această rata folosind informaţiile de pe timbre sau documente.
      În coloanele 5,6,7 şi 8 numerele de serie ale timbrelor la diferitele valori, iar în coloana 9, numărul de zile în care au fost în uz.
      Calculând cu acelaşi tabel rata de consum se poate deduce prima zi de punere în folosinţă, şi anume 3 septembrie 1917.
      Marca de 30 B cu seria numărul 54 datată la 4. 09. 1917 reprezintă cea mai timpurie utilizare a acestor mărci fiscale, în a doua zi de utilizare a lor.
      În ceea ce priveşte ultima zi de folosinţă aceasta poate fi în jurul datei de 10 octombrie 1917, dată la care au fost înlocuite cu timbrele fiscale Carol I supratipărite cu "Gultig 9. Armee", chenar gros.

Foto 27

Data De la La Nr. Document 10 b. 30 b. 1 L. 5 L.  Nr. zile 3 300 348           1 4 349 397 371   54     2 5 398 446 411     38   3 6 447 495           4 7 496 544           5 8 545 593           6 9               7 10 594 642           8 11 643 691           9 12 692 740           10 13 741 789           11 14 790 838           12 15 839 887           13 16               14 17 888 936           15 18 937 985 9...     238   16 19 986 1034           17 20 1035 1083           18 21 1084 1132 1099 490 495     19 22 1133 1181           20 23               21 24 1182 1230           22 25 1231 1279           23 26 1280 1328           24 27 1329 1377 1312   652     25 28 1378 1426 1395     368   26 29 1427 1475 1433 744       27       1467 787               1484 795 768             1488 803 772       30               28 1 1476 1524           29 2 1525 1573           30 3 1574 1622           31 4 1623 1671           32 5 1672 1720           33 6 1721 1769           34 7               35 8 1770 1818           36 9 1819 1867           37 10 1868 1916         126 38       2094 1108 991 538 126

Foto 28

      Ca dovadă se prezintă o marca de 5 L Steuermarke având data olografă de 10. octombrie 1917 (foto 28) şi o pereche de 1 L fiscale Carol I cu supratipar "Gultig 9. Armee", datate olograf 11.10.1917 (foto 29).
      Nu se cunosc documente cu francatură mixtă, Steuermarke şi Carol fiscale cu supratipar sau documente care să demonstreze folosirea lor în paralel o perioada de timp.
      În concluzie aceste mărci au fost în uz doar 33 zile în care s-au emis în jur de 1700 documente, dintre care cu marca de 10 B, 541 buc, cu 30 B, 437 buc, cu 1 Leu, 528 buc. şi cu 5 Lei, 130 buc.

Obliterările mărcilor
      Conform dispoziţiilor, toate documentele trebuiau să fie supervizate de un reprezentant al forţelor de ocupaţie.
      Obliterările (anulările) mărcilor s-au facut olograf cu o anumită regulă scrise pe cinci randuri şi anume, pe primul rând numărul documentului, pe al doilea Focşani şi data, pe al treilea       Ortskommandatur, pe al patrulea Steueramt, iar pe al cincelea semnătura. ( Franken ?? )

Foto 29

      Ca ştampile s-a folosit în principal o ştampilă dublu cerc de diametre 34 şi 25 mm, între ele fiind inscripţionat cu litere majuscule, ORTSKOMMANDATUR şi în partea de jos FOCSANI. În interiorul cercului mic pe cerc în partea de jos, tot cu majuscule STEUER - AMT, iar în interior o acvilă încoronată.
      Culorile folosite la ştampilare au fost violet şi lila.
      Accidental pe mărci mai apare ştampila de înregistrare a intrării la Primăria Focşani. Această stampila are conturul un dreptunghi dublu cu dimensiunile 71 / 25 respectiv 67.5 / 22 mm. În interior este inscripţionat pe două rânduri Primăria Oraşului Focşani / Intr. Data N° numărul. Culoarea ştampilarii a fost albastru verzui.

Tirajele şi consumurile mărcilor
      Ţinând cont de seriile cu numerele cele mai mari găsite cât şi de un calcul statistic rezultă un consum de:
      . cca 1082 buc. la valoarea de 10 B;

Foto 30

Foto 31

      . cca 978 buc la valoarea de 30 B după cum se vede şi pe documentul prezentat seria celor de 10 B e simţitor egală cu cea de la 30 B ceea ce ne duce la concluzia că s-au emis încă tot atâtea documente care erau taxate conform legii cu 30 B;
      . marca de 1 L cca 528, cu seria cea mai mare pe care am văzut-o este 368;
      . marca de 5 L cu seria cea mai mare 126 cu dată olografa 10.10.1917, de unde rezultă un consum de cca 130 buc.

Mărci cunoscute până acum
      Mărcile fiscale cu supratiparul "Steuermarke Gültig für 1 Res-Korp" sunt unele dintre cele mai rare timbre fiscale româneşti, raritate explicată prin faptul că au fost utilizate o perioada mică de timp, numai 33 zile, a fost utilizat un număr relativ mic de timbre şi nu în ultimul rând distrugerea documentelor produsă la retragerea precipitată a armatei germană în dorinţa lor de a şterge orice urme ale abuzurilor ce au avut loc, cunoscându-se azi cca 1 % din timbrele utilizate.
      Prezint mai jos toate mărcile întâlnite de mine până acum (înafara celor deja prezentate în foto), majoritatea făcând parte din colecţia personală.

Foto 32 Foto 33 Foto 34

Concluzii
      A fost prima emisiune de timbre fiscale locale care au fost utilizate înlocuind timbrele fiscale generale. Un al doilea caz similar apare mai târziu la fiscalele Năsăud, în 1945.
      Am încercat bazându-mă pe informaţiile de care dispun în acest moment să încerc câteva explicaţii referitoare la această emisiune, conştient fiind de enigmele care mai persistă cum ar fi:
      1. Au fost tiparite în coli ? Dacă da, câte au fost pe coală ? ( nu am văzut nici o pereche);
      2. Hotărârile de punere şi scoatere din uz. La ordinul cui ?
      3. Au existat şi fără supratipar ? Dacă s-au comandat de către autoritaţile de ocupaţie de ce nu s-au marcat din desen cu valorile şi restul informaţiilor din supratipar?
      4. Cine a fost machetatorul ?
      Rămâne ca viitorul să mai elucideze dintre ele.
      Datorită numărului redus de mărci folosite cât şi a perioadei reduse de folosinţa, această emisiune rămâne una din rarităţile fiscaloteliei româneşti.
      Prezenţa lor pe piaţa filatelică este extrem de rară iar pe documente, o adevarată "rara avis".

      Bibliografie:
  Mihai Cojocar, "Catalogul timbrelor fiscale româneşti-2006";
  Mihai Cojocar, "Catalogul timbrelor fiscale româneşti-2011";
  John Brefoot & Valentin Robu "Bulgaria & Romania revenues" 2003;
  Francisc Ambruş, "Catalog specializat al timbrelor fiscale, 1872-1919" 2010;
  Col.P.V.Năsturel, "Steagul, stema română, însemnele domnesci, trofee" 1903