Figura 1

      Pentru că de curând s-au împlinit o sută de ani de la apariţia acestui timbru şi pentru a clarifica cîteva informaţii referitoare la apariţia şi circulaţia lui, inclusiv la falsurile care se tot oferă

Figura 2

spre comercializare prin intermediul internetului, m-am hotărât să scriu acest articol. Pentru o mai bună informare şi clarificare, am colectat şi colaţionat informaţia descoperită atât din mediul tipărit, cât şi din cel online şi o voi reda în rândurile de mai jos, împreună cu câteva ilustraţii pe care le consider semnificative.

      Administraţia poştală din România, în perioada dintre 1913 - 1932, a recurs, nu de puţine ori, la utilizarea unor timbre speciale ale unor organizaţii culturale sau de binefacere. Astfel în prima parte a anului 1913, cu Ordinul No. 23466-913, corespondenţa oficială a societăţii culturale «Comitetul medaliei "DREPTUL NOSTRU" - MIRCEA şi CAROL CEL MARE», a fost scutită de taxă poştală între 17 aprilie 1913 şi decembrie 1929 [5]. Un comitet de iniţiativă a fondat societatea care avea ca prim obiectiv celebrarea reunirii Dobrogei cu România, anexării Silistrei şi baterea unei medalii commemorative, organizând colectarea de fonduri pentru acest scop prin subscripţii publice [1]. Societatea a avut sediul la Iaşi, plus o filială la Bucureşti. La scurt timp după înfiinţare a fost tipărit şi un timbru în beneficiul acestei societăţi, posibil la sugestia şi prin iniţiativa unui membru proeminent din comitet, C. Alessandrescu, sub-director şi apoi în 1916 director la Monitorul Oficial [8].
      După terminarea primului Război Balcanic şi după insuccesul negocierilor Româno-Bulgare de la Londra din 30 mai 1913, Regatului României s-a folosit de situaţia prielnică din timpul celui de-al Doilea Război Balcanic şi a anexat Cadrilaterul (Dobrogea de Sud), care includea şi oraşul Silistra, prin Tratatul de pace de la Bucureşti din 18 iulie 1913 [9]. Datorat faptului că timbrul reproduce

Figura 4

în medalion reversul medaliei comemorative, denumirea timbrului de "Silistra 1913" s-a utilizat şi s-a menţinut în ultima sută de ani.

Figura 3

      Timbrul are culoarea brun roşcat, dimensiunile de 36 ½ x 35 ½ mm, cu legenda în dublu cerc, iar în centru are un medalion cu "România" reprezentată alegoric printr-un personaj feminin în armură purtând steagul naţional în mâna stângă şi o sabie în mâna dreaptă, în fundal distingându-se podul de la Cernavoda care uneşte Dobrogea cu România; în interiorul medalionului, în stanga jos este plasată deviza "VOEŞTE ŞI VEI PUTEA", iar in dreapta sus "DREPTUL NOSTRU". În jurul medalionului central a fost plasată legenda ORDINUL No. 23466-913 şi SCUTIT POSTA; în colţurile superioare s-au plasat elemente geometrice, iar în colţurile inferioare milesimul "1913". Tiparul înalt a fost executat la Fabrica de Timbre Bucureşti [8], pe hârtie subţire, albă, fără filigran, dantelură în linie 11 ½. Se cunosc exemplare nedantelate fără gumă (fig. 1) care este posibil să provină dintr-o coală finită negumată şi nedantelată. Au mai fost semnalate câteva exemplare având culoarea gri-oliv (fig.2, semnat "Nathanson"), considerate a fi eseuri [3][10], dar care pot fi exemplare neuzate,

Figura 16

expuse mult timp la lumina solară. Încă nu am verificat această ipoteză, vara fiind pe terminate. Singura varietate de culoare care merită subliniată este o nuanţă de brun pronunţat (fig.3) despre care nu pot emite prea multe teorii, deoarece este singurul exemplar întâlnit. În ultimul an au apărut şi mult rîvnitele coli, în număr de trei, una într-o colecţie privată şi două la subsemnatul. Cu această ocazie se poate revizui şi numărul de timbre din coala finită, acesta fiind de 70 şi nu de 100, aşa cum a fost menţionat până acum în majoritatea cataloagelor [3]. Interesant este faptul că una dintre colile pe care le posed are filigranul X vertical pe prima coloană din stânga colii (fig 4). Colile au pe toate marginile linii de culoare pentru ghidarea pieptenului pentru dantelare. Urmează ca pe viitor să public un studiu al acestor timbre şi repartiţia lor în coală.

       Georges Brunel în Les timbres du Royaume de Roumanie, Paris 1913, semnalează apariţia acestui timbru, îi face un amplu istoric şi prezintă modul aplicării scutirii de taxa poştală pe corespondenţa oficială a comitetului. În perioada dintre 17 aprilie şi 5 iulie 1913 s-au folosit plicuri cu antetul tipărit

Figura 17

«Comitetul medaliei "Dreptul Nostru" Mircea şi Carol cel Mare», pe care s-a aplicat o ştampilă cu tuş violet cu textul pe trei rânduri, "SCUTITE Ordinul telegrafic No.23466 din 17-4-1913", fără a se aplica vreun timbru poştal. Mai departe, autorul sugerează că un membru al comitetului, posibil filatelist, a lansat ideea tipăririi unui timbru care să înlocuiască această ştampilă şi să includă în desen reversul medaliei care urma să fie bătută (Fig. 16 şi Fig. 17). În continuare menţionează un posibil tiraj de 50.000 de exemplare, informaţie preluată din Illustr. Briefmarken Zeitung, dar neconfirmată până în prezent [1]. Reproduc cateva pasaje din acest articol:

Figura 7

      TIMBRES DE FRANCHISE 1913

Comme suite a la seconde guerre Balkanique, la Roumanie, a la suite de longs pourparlers avec la Bulgarie, a pu s'annexer la Dobrouska, qu'elle convoitat depuis longtemps; cette annexion, amenée sans effusion de sang, a causé chez tous les Roumanins un grand enthousiasme.Pour commémorer cet événement, une société patriotique eut l'idée de faire frapper une médaille commémorative..........

Devant le succes que rencontra cette médaille, la société demanda a l'administration des postes, la franchise postale pour l'expédition aux souscripteurs. L'administration accorda la franchise par décret du 17 avril 1913.

Il était donc utile de reconnaître la franchise........(n.a. aici sunt descrise antetul plicului, ştampila comitetului şi ştampila pentru scutit)

Du 17 avril au 5 juillet 1913, les envois de prospectus s'effectuaient dans les conditions indiquées ci-dessus, mais alors un membre de la Société, qui était philatéliste, suggéra a l'administration l'idée d'un timbre special.....

Les premieres vignettes furent vendues cinq francs piece (d'apres l;information que nous relevons dans l'Illustr. Brief. Zeit) le tirage fut de 50.000 vignettes....

       În privinţa tirajului, încă nu s-a descoperit vreun document care să facă lumină în acest caz.

      Prima semnalare a falsurilor şi descrierea caracteristicilor lor s-a făcut de către G. Nosca, într-un articol publicat în Revista Societăţii Filatelice Române nr. 12/decembrie 1939 [2]. Informaţia a fost reluată cu adăugiri şi descrierea elementelor de bază în recunoaşterea falsurilor şi republicată în "Romanian Philatelic Studies" 1979 [4]. De atunci şi până în prezent, studiul nu a mai fost dezvoltat, majoritatea cataloagelor semnalând existenţa unor falsuri.

Figura 5 - ORIGINAL

Mult mai târziu, două articole

Figura 6 - FALS

publicate anul trecut online, pe bloguri particulare, readuc în atenţie problematica falsurilor, dar nu le tratează în mod special. Voi încerca în articolul de faţă să reproduc şi să punctez zonele mai importante care deosebesc falsul de original, cu toate că o imagine mărită suficient, vorbeşte de la sine (fig. 5 şi fig 6).

       Falsurile (Fig. 6), executate în coli de 20 timbre (Fig. 7) prin procedeul litografic, pe hârtie puţin mai groasă şi mai poroasă decât la originale, dantelura ceva mai neregulată şi la marginile de coală lipsesc cu desăvârşire liniile de ghidare pentru orientarea dantelării. Falsurile sunt gumate, guma fiind diferită faţă de originale. Cadrul exterior este ceva mai gros decât la original (Fig. 5), de dimensiuni 36 × 35 mm, desenul este ceva mai grosolan, haşurile care formează fondul cadrului sunt neregulate, au capetele mai îngroşate, din loc în loc întrerupte şi inegal depărtate de cadru şi cerc. La original, haşurile sunt uniforme, egale pe toată întinderea şi egal depărtate de cadru şi cerc. În cele două ornamente superioare, haşurile din interior la originale sunt verticale şi regulate pe trei rânduri, la falsuri sunt deformate, neregulate şi numai pe două rânduri. Cerul din medalionul central, la originale este format din haşuri foarte fine, paralele şi intrerupte din loc în loc, la falsuri din puncte şi pete asemănătoare unor viermişori. La originale, pe drapel stema ţării este destul de bine conturată, la falsuri se văd câteva pete care nu seamănă cu originalul. Mîna care ţine drapelul se vede distinct la original inclusiv haşurile de umbră, la fals este o simplă pată albă care continuă în coada drapelului.

Figura 8

La original paloşul are o linie mediană care lipseşte la fals. Întregul desen al "României" are la original detalii foarte distincte şi vizibile pe când la fals se prezintă sub formă de pete care nu mai permit deosebirea detaliilor. Capătul podului şi podul propriuzis arată la originale detalii de construcţie, care se pot deosebi chiar cu ochiul liber, pe când la falsuri sunt înlocuite prin pete care pierd orice detalii. În general falsurile sunt mult mai umbrite decât originalele, prezentând caracteristicile litografiei,

Figura 9

care lipsesc la mărcile tipografiate.

       Despre corespondenţele francate cu aceste timbre s-a făcut precizarea că sunt rare, datorită perioadei scurte de utilizare, între octombrie şi decembrie 1913, informaţie care a fost preluată de majoritatea cataloagelor [3]. În urma cercetărilor recente însă, intervalul în care au fost utilizate aceste timbre se poate mări. Aşa cum se poate vedea în imagini, cea mai timpurie dată de circulaţie descoperită până în prezent este de 28 iulie 1913 (fig. 9), expediată loco în Iaşi, iar cea mai târzie este 14 ianuarie 1914 (fig. 10), expediată de la Iaşi la Bucureşti, către Administraţia Medaliei Dreptul Nostru. Se cunosc puţine plicuri circulate. În colecţia personală deţin 57 exemplare (multe într-o stare de conservare nu prea bună), şi am mai depistat încă câteva piese pe portalurile online şi la marile licitaţii. Marea lor majoritate sunt retururi către comitetul de iniţiativă. Sunt cunoscute diverse adnotări de serviciu ale factorilor poştali pe plicuri, de exemplu "RETUR", "adresantul necunoscut", "adresa indicată este greşită",

Figura 10

"necunoscut la apelul factorilor", "cooperativa nu există la acea adresă". Se cunosc de asemenea plicuri purtând etichete cu diverse indicaţii de serviciu, aplicate de poştele din ţările de destinaţie: "UNBEKANNT", ori ştampile "SCONOSCIUTO AL PORTALETTERE" sau "ZURUCKausgeh". Aproape toate adesele formulate au numai numele destinatarului şi localitatea, fără stradă şi număr. O explicaţie a acestor adrese greşite şi retururi ar putea fi că registrul cu adrese a fost

Figura 11

ţinut într-un subsol inundabil, iar în urma unei calamităţi adresele au devenit irecuperabile. Este o informaţie plauzibilă, dar neconfirmată. Nu doresc să ocup spaţiul cu imaginea tuturor variantelor de retur, ele fiind deja prezentate într-un exponat de Un panou la expoziţia mondială INDIPEX 2011, exponat distins cu o medalie în rang de Vermeil.
       În mod normal, plicurile utilizate ar fi trebuit să aibă antet (fig. 8), aşa cum au fost cele utilizate până la apariţia timbrelor, dar în lipsa lor s-au folosit şi plicuri fără antet, purtând însă o ştampilă cu rol de antet. Cele expediate de la oficiul central din Iaşi poartă în stânga jos o ştampilă de mână cu textul liniar pe trei rânduri, «COMITETUL MEDALIEI "DREPTUL NOSTRU" Mircea şi Carol cel Mare» (fig. 11), iar pe corespondenţa expediată din Bucureşti s-a aplicat o ştampilă cu un text similar, având în plus un rând pe care a fost inscripţionată denumirea localităţii, "BUCUREŞTI" (fig. 12).

Figura 12

      Am descoperit doar câteva plicuri cu antet expediate de la ambele birouri în lunile august şi septembrie 1913, majoritatea celorlalte plicuri fiind simple, purtând ştampilele comitetului pe post de antet.

Figura 13

Dacă întâlniţi plicuri expediate din alte localităţi decât Iaşi sau Bucureşti, trebuie să manifestaţi atenţie, acestea neavând justificare şi fiind posibil să fie falsificate. Nu este exclus ca în urma acestui articol să apară şi alte informaţii relevante. Doar acesta este şi scopul lui. Nu?

      Ce aş putea să mai adaug, este faptul că această emisiune de timbre, nu a scăpat de inventivitatea speculanţilor filatelici, care înafară de falsificarea timbrelor, profitând de inexistenţa informaţiei concrete despre utilizarea lor, au recurs la diferite variante de înşelătorie. Unele falsuri au fost obliterate cu ştampile de zi antedatate (fig. 13, BUCURESTI RECOMANDATE 3 FEB 913), sau cu ştampile inventate (fig. 14, BUCURESCI zi/luna).

Figura 14

S-a ajuns până la producerea de material filatelic "rar", timbre originale în bloc de patru sau formaţiuni mai mari lipite pe fragmente de plic şi anulate poştal cu ştampile originale (fig. 15). Aceste timbre au fost emise exclusiv pentru corespondenţa trimisă de comitetul de iniţiativă al medaliei Dreptul Nostru. Ele neavând putere de francare generală, nu se justifică apariţia de blocuri de patru sau formaţiuni mai mari pe corespondenţă. Absolut toate plicurile comitetului, mai ales cele cu antet, au numai câte un timbru aplicat chiar peste ştampila SCUTITE Ordinul telegrafic No.23466 din 17-4-1913.

       Sper că acest articol să redeschidă interesul asupra acestei emisiuni şi să se poată completa eventualele lipsuri informaţionale.

Figura 15

      Bibliografie:

   [1]-"Les Timbres des Royaume de Roumanie", Georges Brunel, Paris 1913;
   [2]-"Revista Societăţii Filatelice Române" nr. 12/decembrie 1939 -"Falşificarea timbrelor poştale Româneşti" G.Nosca;
   [3]-"Catalogul timbrelor poştale Româneşti" - CMPR 1974, CMPR 1984;
   [4]-"Romanian Philatelic Studies" vol. 3, no. 3, 1979
   [5]-"Tarifele, taxele şi gratuităţile poştale în România 1841-2008" vol. 1, Ing. Călin Marinescu;
   [6]- Stanley Gibbons Stamp catalogue part 3, Balkans 5th edition;
   [7]- Michel Rümanien catalogue 2013;
   [8]- "Monitorul Oficial 100 de ani, 1832-1932";
   [9]- http://en.wikipedia.org/wiki/Second_Balkan_War;
 [10]- http://www.romaniastamps.com/essays/ (...and more);
 [11]-http://www.romaniastamps.com/forg/forgeframe.htm (Silistra II);
 [12]- http://romanianstampnews.blogspot.ro/2012/10/marca-scutit-din-1913.html
  Figurile 16 şi 17 provin dintr-o colecţie privată, prin amabilitatea proprietarului.