Scurtă incursiune istorică

      Imediat după încheierea primului război mondial şi alipirea provinciilor istorice româneşti Bucovina, Transilvania, Basarabia ce au aparţinut Imperiului Austro-Ungar şi Rusiei, una dintre problemele importante ale Regatului României a fost rezolvarea situaţiei invalizilor, văduvelor şi orfanilor din război. Până la înfiinţarea unei societăţi de stat care să se ocupe de recalificarea lor, distribuirea în locuri de muncă, cazarea în internate sau spitale, obţinerea de proteze etc., una dintre primele măsuri a fost înfiinţarea de fonduri speciale şi obţinerea de fonduri din vânzarea de timbre special destinate acestora.
      Se iau o serie de măsuri de întrajutorare, printre cele mai importante fiind:

utilizare timpurie

- Înfiinţarea serviciului pentru "Ocrotirea invalizilor şi văduvelor din război" în Bucovina (Ordonanţa nr. 44/24 aprilie 1919);
- Casa de sprijin "Familia luptătorilor" (înfiinţată cu DR nr. 3.890/23 decembrie 1914 în România) funcţionează în continuare şi în Bucovina sub forma serviciului pentru ocrotirea invalizilor şi văduvelor din război nou înfiinţat, urmărirea distribuirii timbrelor de ajutor în toate judeţele fiind una dintre sarcini;
- se înfiinţează timbrele de ajutor porto şi franco în folosul Casei de sprijin "Familia luptătorilor" şi timbrul de asistenţă socială, cu Decretul-Lege nr. 2538 din 1920;
- se înfiinţează oficiul judeţean din Cernăuţi al I.O.V.R., conform legii publicate în MO Nr. 119/2 septembrie 1920.

foto 2

      În haosul de după război, în mai toate provinciile guvernarea şi administrarea s-au făcut la început pe vechile structuri, legile administrative şi fiscale fiind implementate pe parcurs, funcţionând în paralel atât cele noi, cât şi cele vechi. În Bucovina rămân în vigoare legile şi ordonanţele de până acum conform Decretului 3745/18 decembrie 1918 privitor la instituirea conducerii serviciilor publice, publicat în Monitorul Oficial no. 217/19 decembrie 1918. Abia în cursul lunii iulie 1920 s-a trecut oficial la noile reglementări, prin înfiinţarea Direcţiunii Ţinuturilor Alipite şi Unificării Administrative (MO nr 113/24 august 1920).
       În tot acest timp, în administraţia Bucovinei se petrec transformări permanente, tendinţa de bază fiind independenţa provinciei, atât teritorială, cât şi administrativă, în aproape toate actele fiscale apărând inscripţia "Ducatul Bucovina" sau "Ţara Bucovina". Vechile structuri au cedat greu locul celor noi, sub diverse pretexte îngreunând procesul de alipire la Regat.
       Edificatoare sunt zecile de articole publicate în cotidianul "Glasul Bucovinei", apărut începând cu luna octombrie 1918 (înlocuieşte "Czernowitzer Zeitung") despre susţinerea grupărilor paramilitare şi atacurile împotriva românilor sau a posturilor româneşti de grăniceri, încurajarea speculei cu bancnote ştampilate, boicotarea românilor la ocuparea posturilor în administraţie, utilizarea documentelor şi ştampilelor în limba germană, neutilizarea limbii române în relaţia cu clienţii români, inclusiv boicotarea distribuirii de timbre necesare francării scrisorilor sau taxării fiscale a documentelor.

Spitalul rezerviştilor

      În "Glasul Bucovinei" nr. 38/29 decembrie 1918 apare un articol elocvent despre starea de fapt a naţionalismului în provincie:
"Mergem spre naţionalizarea Bucovinei.
Avem în Bucovina 16 posturi de maeştri poştali, cari sunt ocupate astfel: 6 cu Evrei, 5 cu Nemţi, 3 cu Ruteni, 1 cu Polon şi 1 cu Român. La serviciul auxiliar din guvernul ţării (Hilfsamt) sunt 15 Ruteni, 14 Nemţi, 9 Poloni, 8 Evrei, 3 Români. Fără comentar".
      Un alt articol de statistică a populaţiei bucovinene, publicat în "Glasul Bucovinei" nr. 224/24 august 1919, ilustrează clar situaţia procentuală dintre români şi alte naţionalităţi:
români - 368.149, nemţi - 52.914, polonezi - 23.301, ruteni - 215.605, evrei - 43.655, unguri - 10.182, armeni - 282, alte naţionalităţi - 3500.
În "Glasul Bucovinei" nr. 39/31 decembrie 1918 este publicat un Apel, "curatoriul pentru îngrijirea văduvelor şi orfanilor de răsboi de urma ostaşilor căzuţi"."Curatoriul deschis pentru contribuţii benevole şi subscripţie prin liste publice pentru obţinerea de fonduri de întrajutorare. Comisia pentru îngrijirea invalizilor va deschide cursuri de meserii pentru recalificarea invalizilor şi plasarea lor în locuri de muncă"..
      Nenumărate articole au fost publicate în "Glasul Bucovinei" despre abuzurile salariaţilor primăriilor care, pentru completarea certificatelor de indigenat sau a atestatelor de moralitate necesare la orice angajare, scutite de taxe pentru invalizii de război (Ordonanţa nr. 71/27 iulie 1919 cu privire la scutirea de timbru şi taxe de timbru în afacerile pensiunilor invalizilor etc., (foto 2), cereau sume imense profitând de neştiutorii de carte sau de cei în imposibilitatea de a-şi completa singuri cerererile.
      La concursurile pentru ocuparea oricărui post erau necesare următoarele acte timbrate corespunzător: cerere, certificat de botez, certificat de indigenat, atestat şcolar, atestat de moralitate şi, după caz, documente militare. Taxa de timbru pentru o cerere era de 2 lei.
      În cotidianul "Glasul Bucovinei" nr. 9/22 martie 1919 a fost publicat un articol edificator despre cum mergeau treburile administrative în Bucovina:
"...De la Cernăuţi s-a dat poruncă precum că nu se vor mai primi cereri la secretariate, dacă nu vor fi timbrate (adecă înzestrate cu mărci sau ştempluri cum le mai zice pe nemţeşte). Foarte bine, zice românul, dar de unde să cumpere omul mărci de acelea bunăoară în Moldoviţa ? Că astăzi lumea e bucuroasă dacă le găseste în Cernăuţi sau în alte oraşe sau târguri. Şi s-a întâmplat că un invalid din Vatra-Moldoviţei n-a putut face cererea de care avea nevoie, fiindcă în satul său nu putea găsi mărcile trebuitoare, şi ca să plece până la Câmpulung îi trebuiau 40 coroane ca să-şi năimească o căruţă, bani pe care bietul om nu-i avea. - Iată un lucru care trebuie îndreptat!".

foto 1

      Decretul-Lege nr. 1638/20 aprilie 1920, la art. 103, referitor la taxele de timbru şi înregistrare menţiona:
"Până la alcătuirea unei legi unice aplicabile în toate ţinuturile României întregite, legile taxelor de timbru şi înregistrare actualmente în vigoare în Bucovina vor continua a se aplica şi de aici înainte cu următoarele modificări:
a)Taxele de timbru şi înregistrare stabilite prin legile austro-ungare existente se vor percepe de la promulgarea acestui Decret Lege în cifra indicată, însă în lei şi bani. Suma care se va lua de bază la calculare se va socoti în lei şi bani în proporţie de 2 coroane 1 leu..."

Timbrele fiscale, Invalizii din Rădăuţi

      Am descoperit emisiunea în cauză, "Invalidenamt in Radautz" pe un număr de 28 de acte datate între octombrie 1918 şi noiembrie 1919. Data apariţiei acestei emisiuni este încă o enigmă, timbrele nefiind încă prezentate în nici un catalog, informaţiile concrete din această perioadă fiind extrem de greu de găsit. Este posibil să fi fost tipărită chiar în octombrie 1918, dar nu am găsit nimic care să confirme aceasta şi nici vreun document de înfiinţare a Oficiului Invalizilor din Rădăuţi. Am cercetat toate Monitoarele Oficiale, legile şi decretele-lege, ordonanţele, dările de seamă, circulare, rapoartele, "Foaia legilor Imperiale" şi multe alte publicaţii din perioada 1918-1920, dar nu am descoperit nimic concret referitor la acestă emisiune. Singurul document cât de cât relevant face parte din arhiva personală, este întocmit în limba germană, traducerea este reprodusă integral mai jos (foto 1):

foto 1 spate

                         Oficiul invalizilor în Rădăuţi

         Zl.226                                       Rădăuţi, la 3. Octombrie 1918

                                     Către                  
                                                               Oficiul P.T.                  
                                                               din...Vicovul de Jos            

      Oficiul invalizilor, în a cărui sarcină cade solicitudinea faţă de invalizii de război ai ţinutului Rădăuţi şi ingrijirea acestora, nu se poate achita în măsura dorită de această sarcină pentru a alina situaţia precară momentană a unor invalizi de război.
      Pentru a-şi atinge acest scop Oficiul invalizilor a procurat Timbre de tezaur, venitul din a căror vânzare fiind destinat Fondului invalizilor din Rădăuţi.
      Timbrele de tezaur constituie o categorie de imprimate cu decontare severă, a căror înstrăinare trebuie întotdeauna acoperită cu bani în valoare corespunzătoare.
      Oficiul de invalizi adresează Măriei Voastre solicitarea politicoasă de a sprijini viguros această acţiune patriotică şi îşi permite totodată de a trimite 374 bucăţi Timbre de tezaur în valoare nominală de 100 K, care ar fi de vândut părţilor cu ocazia emiterii certificatelor de botez, certificatelor de cununie etc.
      Suma de bani rezultată ar fi de transmis nouă cu menţiunea "Venit după timbre de tezaur".
      Oficiul P.T. este invitat de a sprijinii această acţiune viguros.
      L.S. - Oficiul invalizilor-Radautz                                                         Preşedintele consiliului director

foto 3

      Pe spatele documentului este adnotat manual cu creion chimic un inventar cu numărul de timbre pentru fiecare valoare, sub forma: 72 x "10 = 7.20, 122 x "20 = 24.40, 72 x "30 = 21.60, 72 x "40 = 28,80, 36 x "50 = 18.00      Total 374 = 100.00
      Cu acelaşi creion este completat şi corectat pe faţa notei de comandă, numărul de timbre trimise. Tot pe spatele notei apare o însemnare făcută cu peniţa cu tuş maron, Praes Nr. 11 din 3/16 ianuarie 1919, (acest tip de însemnare manuală apare pe verso, colţul din dreapta sus, la toate documentele emise la Rădăuţi, cu acelaşi scris şi acelaşi tuş numai numărul şi data fiind diferite) şi sub inventar Avisat 100 Cor 22 februarie (7 martie) 1919. Aceste observaţii confirmă faptul că toate documentele erau colectate şi centralizate într-un singur loc.

foto 4

      Din acest inventar se poate deduce că ar fi existat şi o valoare de 10 heller, însă presupun că a fost înlocuită cu valoarea nominală de 1 Koroană (100 heller), nefiind justificată valoric. Pe toate documentele din arhiva personală eliberate la Vicovul de Jos (deoarece nota se adresează oficiului poştal de acolo) apar pentru luna ianuarie combinaţii de timbre în valoare totală de 1 Koroană, 50h +50h, 40h+40h+20h, 30h+30h+20h+20h, nici unul cu valoare de 10h sau 1koroană. Este posibil să nu fi avut în stoc valoarea de 1 koroană sau să se fi păstrat numai pentru oficiul din Rădăuţi, dar valoarea de 10 h inventariată pe versoul notei nu am depistat-o pe nici un document. Sunt multe semne de întrebare legate de utilizarea acestor timbre ce sper să-şi găsească răspunsul după 91 de ani de la apariţia lor.

foto 5

      Se poate trage concluzia că Oficiul Invalizilor din Rădăuţi deţinea deja un număr de timbre, trebuind să fie rezolvată doar distribuirea lor şi încasarea contravalorii acestora. Prima informaţie deţinută despre Oficiul Invalizilor din Rădăuţi fiind din 3 octombrie 1918, înainte de preluarea Bucovinei de către administraţia românească, mă conduce la presupunerea că oficiul funcţiona după legile imperiale (fiind cel mai probabil înfiinţat la sfârşitul războiului) şi de aceea timbrele sunt tipărite în limba germană. Emisiunea de timbre se poate considera locală şi o putem include în cataloagele româneşti, din utilizarea ei pe documentele datate după Unire chiar dacă primul document semnalat cu aceste timbre este datat 18 octombrie 1918 la Rădăuţi. Toate documentele emise la Rădăuţi sunt numai în limba germană şi se regăsesc pe durata unui an întreg mult după ce administraţia locală trebuia să funcţioneze conform legilor Regatului României. Am prezentat mai sus în câteva fragmente încăpăţânarea funcţionarilor publici de a se folosi numai de limba germană şi imprimatele vechi imperiale. Aceste probleme specifice perioadei, îngreunează mult studierea acestei emisiuni de timbre.

foto 6

      Timbrele sunt tipărite în procedeu litografic în două culori, negru şi portocaliu, pe hârtie albă mată, fiind dantelate în linie, iar valorile nominale pe care le-am identificat sunt de 20 heller, 30 heller, 40 heller, 50 heller, 1 koroană. Se pare că au fost imprimate în două sau mai multe tranşe, la o tipografie locală. La culoarea portocalie se pot observa deplasări uşoare ale tiparului, precum şi două nuanţe diferite, portocaliu roşcat - utilizate în octombrie 1918 (la Rădăuţi), dar şi în iunie 1919 (la Bilca), respectiv portocaliu gălbui - utilizate pe tot parcursul anului 1919.
      Timbrele se găsesc aplicate pe Certificate de vestiri, Testimoniu de botez, Adeverinţă de botez, Adeverinţă de boală şi mai multe documente eliberate în Rădăuţi în limba germană (Ehebewilligung, Volljährigerflärung eines Műndels). Pe alte două documente olografe din Vicovul de Jos, completate în limba germană (Eheconsens şi Aufnahmershrifl), se găseşte menţionarea referitoare la scutirea de timbru. Se pare că aceste timbre au avut o utilizare restrânsă, în localităţile din jurul oraşului Rădăuţi, al doilea ca mărime în judeţ şi locul unde a funcţionat oficiul. Din analiza arhivelor cu documente bucovinene am constatat că în mai toate localităţile din sudul provinciei, implementarea legilor şi circulaţia timbrelor a fost mai bună faţă de cele situate în nord.

foto 7

      Ştampilarea şi anularea timbrelor este făcută de autoritatea emitentă, fie ea de arondisment, fie parohială. Interesantă este evoluţia ştampilei arondismentului (militar ?) din Rădăuţi, *K.K. BEZIRKSGERICHT*in RADAUTZ (arondismentul chezaro-crăiesc din Rădăuţi) găsită numai pe imprimate în limba germană în octombrie 1918 (foto-3), ianuarie 1919 (foto-4) şi iulie 1919 (foto-5). Probabil pentru a nu se mai cheltui bani cu confecţionarea unei ştampile noi şi pentru a fi în conformitate cu hotărârile noii administraţii, au fost săpate şi înlăturate literele k.k. ("Köenigliche und Kaiserliche" - chezaro-crăieşti) şi vulturul imperial central, ştampila modificată fiind utilizată în continuare, în limba germană, cu toate că ordinul Ministrului delegat pentru Bucovina nr. 830/2 mai 1919, dispune înlocuirea urgentă a inscripţiunilor şi ştampilelor nemţeşti. În alt document datat 18 iulie 1919, iniţialele K.K. şi vulturul imperial sunt acoperite cu tuş de aceeaşi culoare ca tuşul folosit la ştampilare. Modalitate originală întâlnită în variate cazuri.
      Ca nivel de taxare, am constatat că timbrele pentru invalizi aplicate erau în valoare de 1 koroană pe documentele "în afaceri militare fără timbru" (foto-6) deci scutite de taxa de timbru fiscal, iar pentru celelalte documente, de 50 heller la care se mai adăugă şi taxa de timbru fiscal de 2 lei (foto-7). Totuşi, am observat că în altă localitate, Bilca, cu toate că taxa de timbru a fost aplicată corect, 2 lei sau echivalentul în lei şi coroane, timbrele pentru invalizi nu apar de valoare totală identică pe acelaşi tip de imprimat (foto-8).

foto 8

      Trei imprimate în acelaşi scop şi eliberate de aceeaşi instituţie pe o perioadă de două luni, trei taxe diferite (80h în 26 mai 1919, 40h în 2 iunie 1919 şi 50h în 6 iunie 1919). S-ar putea, de aceea, trage concluzia că taxa pentru invalizi ar fi fost benevolă sau să fi fost modificată local!? Să nu fi avut în stoc decât aceste valori şi soluţia a fost de a pune mai mult sau mai puţin? Posibil, dar până nu se va găsi material documentar şi arhivistic suficient, nu se pot face decât presupuneri.
      Conform documentelor din colecţia personală, distribuţia timbrelor pe documente şi localităţi este următoarea:
            Vicovul de Jos: 10 timbre de 20 h, 8 timbre de 30 h, 4 timbre de 40 h, 10 timbre de 50 h.
            Vicovul de Sus: 2 timbre de 50 h. Pentru aceste două localităţi documentele din arhiva studiată sunt datate numai în luna ianuarie 1919.
            Bilca: 6 timbre de 20 h, 1 de 50 h. Documentele studiate sunt din perioada mai-octombrie 1919.
            Rădăuţi: 11 timbre de 50 h, 5 timbre de 1 K. Documentele studiate au timbrele utilizate în perioada între octombrie 1918 şi noiembrie 1919; unul singur este taxat cu 50 heller, iar restul cu 1 koroană.
      Sper ca acest articol să trezească interesul cititorilor, orice informaţii şi date suplimentare legate de subiectul tratat fiind binevenite.

foto 9

Informaţii suplimentare

      Atât în prezentul articol, cât şi în cadrul articolului publicat în nr. 10/2008 al revistei Filatelia am încercat să prezint o serie de reglementări ale vremii, pentru a sublinia modul de colectare al diverselor taxe fiscale în Bucovina.
      Pe lângă reglementările prezentate deja, menţionez şi o circulară publicată în Gazeta Oficială nr. 22/23 martie (5 aprilie) 1919, care face referire la modul de percepere a taxelor de timbru, în conformitate cu Articolul XLIII al Legii din 1914 şi care aduce clarificări asupra modului de aplicare a timbrelor fiscale la perceptoratul competent:
"Pentru apărarea intereselor tezaurului public ordonez:
a) a) să se examineze toate actele şi documentele, cari s-au înaintat până acum, şi întru cât nu e certificată pe act plătirea taxei de timbru, conform ordonanţei citate, organele responsbile să iee repertul obişnuit şi să-l transmită perceptoratului competent pentru încasarea pretenziunei tezaurului public.
b) b) La registraturi, - întru cât actul se înaintează personal, - părţile sunt a se soma, să plătească taxa de timbru, iar dacă nu o plătesc, este a se aplica asemenea numai decât ordinaţiunile paragrafului 82. Iar întru cât actele sosesc prin poştă, fără taxă de timbru prescrisă, repertul se va lua somarea părţilor".
      Tot în în Gazeta Oficială, în nr. 8/24 ianuarie (6 februarie) 1919 este publicată o Ordonanţă cu privire la plata timbrelor în numerar, urmând ca un funcţionar special numit să primească banii, să înscrie plata într-un registru destinat acestui scop şi să facă menţionarea taxei încasate pe documentul respectiv, cu indicarea numărului poziţiei din registru şi a sumei încasate.
      Această ordonanţă, împreună cu Decretul nr. 3.745/18 decembrie 1918 demonstrează o anumită libertate a modului de aplicare a prevederilor legale de către perceptori şi justifică apariţia pe acelaşi document a mai multor menţiuni, cu cerneluri diferite.

foto 10

      În urma acestor reglementări se poate deduce că documentele se colectau la un sediu central şi se taxau fiscal, după încasarea în numerar a taxelor. Această procedură venea în sprijinul petenţilor domiciliaţi în localităţi mici sau îndepărtate şi care nu aveau posibilitatea procurării timbrelor necesare. Totuşi această procedură a fost aplicată pentru o perioadă limitată, deoarece în Foaia Ordinelor nr. 5/1920 a Direcţiei Regionale de Poştă s-a publicat Ordinul nr. 5353, conform căruia cererile expediate prin poştă şi netimbrate corespunzător se vor înapoia expeditorului spre a fi timbrate conform legii, cu menţiunea:
"Această cerere nu poate fi luată în consideraţie conform art. 13, lit. m al Decretului lege no. 1638 din 20 aprilie 1920, deoarece ea nu este timbrată suficient sau respectiv insuficient. Cererile trebuie să poarte timbru de lei ...bani.... În lista specială de cereri înapoiată petiţionarilor spre timbrare conform legii, trebuie să se indice cu preciziune data. În fine se atrage atenţia că cererile trebuie să fie timbrate cu câte 2 lei de fiecare coală şi fiecare anexă cu câte 50 bani. Dacă însă oficiile ar avea o îndoială asupra taxei timbrului, atunci cererile în chestiune se vor înainta serviciului registraturei care va lua avizul Direcţiei Regionale (N-rul. 6368/II-1920)"
      Conform acestei reglementări, nu ar mai trebui să existe documente timbrate "la centru", lucru contrazis însă de documentele existente în arhive, care continuă să fie timbrate în modul arătat până spre sfârşitul anului 1921. Punerea în aplicare a legii s-a amânat, deci, sine die, în provinciile alipite la Regatul României.

1920/21. Curs monetar

      Până în 1914, leul a fost în general la o paritate cu francul francez. Inflaţia s-a produs după război, exacerbată de monedele în circulaţie austro-ungare şi ruseşti, precum şi bancnotele lăsate în urmă de către ocupaţia germană. Germania refuzând să plătească daunele de război produse în timpul ocupaţiei, tezaurul Băncii Naţionale şi bijuteriile coroanei, arhive, etc, trimise la Moscova pentru păstrare pe Dec 21, 1916, şi 27 iulie 1917, care nu au fost returnate, au condus la dezechilibru monetar. În iunie şi iulie 1919, au fost supratipărite coroanele maghiare pentru utilizare în România, dar prin contrabandă şi fals numărul lor sa dublat. Moneda de hârtie unificată a intrat în folosinţă la 1 august 1920. Valutele străine au fost retrase din circulaţie între 20 şi 24 august, 1920, şi schimbate între 1 septembrie şi 10, la următoarele rate:
 

In probleme militare scutite de timbru

   2 coroane ungureşti = 1 leu (dar salariile angajaţilor la stat în Transilvania au fost convertite la 3:1, în iunie 1920, astfel ca rata de schimb ar putea fi văzută ca generosă)
    1 rublă Romanov = 1 leu
    1 rublă leşească = 0.30 leu
    1 leu Banca Generală (de ocupaţie)= 1 leu
    Acestea din urmă au fost deosebit de cunoscute, deoarece nu au avut nici un sprijin în valută. Discuţii privind rambursarea bancnotelor de ocupaţie de către Germania au continuat până în 1925, dar fără rezultate pozitive.

Schimb valutar cu dolarul SUA, în lei, (pre-război, 1 dolar = 5 lei)
     An      minimal      mediu     maximal
    1919       15               18             24
    1920       37               55             92
    1921       57               86           140
    1922     120             150           172
    1923     179             203           228
    1924     178             201           231

adeverinţă de botez

      Bibliografie:

      - Colecţia "Monitorul Bucovinei" 1918-1922;
      - Colecţia "Monitorul Oficial" 1918-1922;
      - Buletinul Oficial al Basarabiei 1919-1927;
      - Statistica Anuală a României 1911-1927;
      - Buletinul Legilor şi Regulamentelor 1913-1920;
      - Legea Timbrului şi Înregistrării 1919, 1920;
      - Colecţia "Bucovina, ziarul Românilor Bucovineni" 1919-1920;
      - Colecţia "Glasul Bucovinei" 1918-1922;
      - Foaia Ordinelor Direcţiei Regionale a Poştelor şi Telegrafelor în Bucovina 1920-1923;
      - Foaea de legi şi ordinăciuni pentru Ducatul Bucovina 1851-1871;
      - Foaea legilor imperiale pentru regatele şi ţerile reprezentate în senatul imperial 1870- 1913;
      - Legile excepţionale votate în vederea marilor evenimente ce se vor desfăşura: Legea moratorului, Legea Familia Luptătorului, Legea Timbrului de Ajutor, ... 1915