DOMAINS / DOMENII   Home   Help   About me   Forum   Guestbook   Contact  
 • MOBILE STAMPS  
    - General Revenues  
    - Customs / Commercial  
    - Invoices & Bills  
    - Receipts & Air Fund  
    - National Defense  
    - Judicial / Statistical  
    - Passports / Touristics  
    - Foreign Affairs / Consulate  
    - Labour / Inssurances  
    - Assistance / Charity  
    - Dues / Funds  
    - Unidentified  
 • FIXED STAMPS  
    - Imprinted & embosed  
    - Doc. watermarks  
    - Doc. paper types  
    - Bills & bank drafts  
 • CINDERELLAS  
    - National  
    - Local  
 • STATIONERY  
    - Parcel cards / Frahte  
    - Veterinary  
    - Local Court / Citatii  
 • CANCELLATIONS  
    - Oficial State  
    - Rural  
    - Courts  
    - Private  
 • ESSAYS / FORGERIES  
    - Essays / Proofs  
    - Forgeries  
 • CATALOGUE  
    - 1856 - 1948  
    - after  
 • DOCUMENTS INFO  
    - 1856 - 1900  
    - 1900 - 1956  
     
 
Invalizii de război din Rădăuți, 1918-1919, o emisiune necunoscută de timbre fiscale
Scurtă incursiune istorică

      Imediat după încheierea primului război mondial și alipirea provinciilor istorice românești Bucovina, Transilvania, Basarabia ce au aparținut Imperiului Austro-Ungar și Rusiei, una dintre problemele importante ale Regatului României a fost rezolvarea situației invalizilor, văduvelor și orfanilor din război. Până la înființarea unei societăți de stat care să se ocupe de recalificarea lor, distribuirea în locuri de muncă, cazarea în internate sau spitale, obținerea de proteze etc., una dintre primele măsuri a fost înființarea de fonduri speciale și obținerea de fonduri din vânzarea de timbre special destinate acestora.
      Se iau o serie de măsuri de întrajutorare, printre cele mai importante fiind:

utilizare timpurie
- Înființarea serviciului pentru "Ocrotirea invalizilor și văduvelor din război" în Bucovina (Ordonanța nr. 44/24 aprilie 1919);
- Casa de sprijin "Familia luptătorilor" (înființată cu DR nr. 3.890/23 decembrie 1914 în România) funcționează în continuare și în Bucovina sub forma serviciului pentru ocrotirea invalizilor și văduvelor din război nou înființat, urmărirea distribuirii timbrelor de ajutor în toate județele fiind una dintre sarcini;
- se înființează timbrele de ajutor porto și franco în folosul Casei de sprijin "Familia luptătorilor" și timbrul de asistență socială, cu Decretul-Lege nr. 2538 din 1920;
- se înființează oficiul județean din Cernăuți al I.O.V.R., conform legii publicate în MO Nr. 119/2 septembrie 1920.
foto 2
      În haosul de după război, în mai toate provinciile guvernarea și administrarea s-au făcut la început pe vechile structuri, legile administrative și fiscale fiind implementate pe parcurs, funcționând în paralel atât cele noi, cât și cele vechi. În Bucovina rămân în vigoare legile și ordonanțele de până acum conform Decretului 3745/18 decembrie 1918 privitor la instituirea conducerii serviciilor publice, publicat în Monitorul Oficial no. 217/19 decembrie 1918. Abia în cursul lunii iulie 1920 s-a trecut oficial la noile reglementări, prin înființarea Direcțiunii Ținuturilor Alipite și Unificării Administrative (MO nr 113/24 august 1920).
       În tot acest timp, în administrația Bucovinei se petrec transformări permanente, tendința de bază fiind independența provinciei, atât teritorială, cât și administrativă, în aproape toate actele fiscale apărând inscripția "Ducatul Bucovina" sau "Țara Bucovina". Vechile structuri au cedat greu locul celor noi, sub diverse pretexte îngreunând procesul de alipire la Regat.
       Edificatoare sunt zecile de articole publicate în cotidianul "Glasul Bucovinei", apărut începând cu luna octombrie 1918 (înlocuiește "Czernowitzer Zeitung") despre susținerea grupărilor paramilitare și atacurile împotriva românilor sau a posturilor românești de grăniceri, încurajarea speculei cu bancnote ștampilate, boicotarea românilor la ocuparea posturilor în administrație, utilizarea documentelor și ștampilelor în limba germană, neutilizarea limbii române în relația cu clienții români, inclusiv boicotarea distribuirii de timbre necesare francării scrisorilor sau taxării fiscale a documentelor.

Spitalul rezerviștilor
      În "Glasul Bucovinei" nr. 38/29 decembrie 1918 apare un articol elocvent despre starea de fapt a naționalismului în provincie:
"Mergem spre naționalizarea Bucovinei.
Avem în Bucovina 16 posturi de maeștri poștali, cari sunt ocupate astfel: 6 cu Evrei, 5 cu Nemți, 3 cu Ruteni, 1 cu Polon și 1 cu Român. La serviciul auxiliar din guvernul țării (Hilfsamt) sunt 15 Ruteni, 14 Nemți, 9 Poloni, 8 Evrei, 3 Români. Fără comentar".

      Un alt articol de statistică a populației bucovinene, publicat în "Glasul Bucovinei" nr. 224/24 august 1919, ilustrează clar situația procentuală dintre români și alte naționalități:
români - 368.149, nemți - 52.914, polonezi - 23.301, ruteni - 215.605, evrei - 43.655, unguri - 10.182, armeni - 282, alte naționalități - 3500.
În "Glasul Bucovinei" nr. 39/31 decembrie 1918 este publicat un Apel, "curatoriul pentru îngrijirea văduvelor și orfanilor de răsboi de urma ostașilor căzuți"."Curatoriul deschis pentru contribuții benevole și subscripție prin liste publice pentru obținerea de fonduri de întrajutorare. Comisia pentru îngrijirea invalizilor va deschide cursuri de meserii pentru recalificarea invalizilor și plasarea lor în locuri de muncă"..
      Nenumărate articole au fost publicate în "Glasul Bucovinei" despre abuzurile salariaților primăriilor care, pentru completarea certificatelor de indigenat sau a atestatelor de moralitate necesare la orice angajare, scutite de taxe pentru invalizii de război (Ordonanța nr. 71/27 iulie 1919 cu privire la scutirea de timbru și taxe de timbru în afacerile pensiunilor invalizilor etc., (foto 2), cereau sume imense profitând de neștiutorii de carte sau de cei în imposibilitatea de a-și completa singuri cerererile.
      La concursurile pentru ocuparea oricărui post erau necesare următoarele acte timbrate corespunzător: cerere, certificat de botez, certificat de indigenat, atestat școlar, atestat de moralitate și, după caz, documente militare. Taxa de timbru pentru o cerere era de 2 lei.
      În cotidianul "Glasul Bucovinei" nr. 9/22 martie 1919 a fost publicat un articol edificator despre cum mergeau treburile administrative în Bucovina:
"...De la Cernăuți s-a dat poruncă precum că nu se vor mai primi cereri la secretariate, dacă nu vor fi timbrate (adecă înzestrate cu mărci sau ștempluri cum le mai zice pe nemțește). Foarte bine, zice românul, dar de unde să cumpere omul mărci de acelea bunăoară în Moldovița ? Că astăzi lumea e bucuroasă dacă le găseste în Cernăuți sau în alte orașe sau târguri. Și s-a întâmplat că un invalid din Vatra-Moldoviței n-a putut face cererea de care avea nevoie, fiindcă în satul său nu putea găsi mărcile trebuitoare, și ca să plece până la Câmpulung îi trebuiau 40 coroane ca să-și năimească o căruță, bani pe care bietul om nu-i avea. - Iată un lucru care trebuie îndreptat!".

foto 1
      Decretul-Lege nr. 1638/20 aprilie 1920, la art. 103, referitor la taxele de timbru și înregistrare menționa:
"Până la alcătuirea unei legi unice aplicabile în toate ținuturile României întregite, legile taxelor de timbru și înregistrare actualmente în vigoare în Bucovina vor continua a se aplica și de aici înainte cu următoarele modificări:
a)Taxele de timbru și înregistrare stabilite prin legile austro-ungare existente se vor percepe de la promulgarea acestui Decret Lege în cifra indicată, însă în lei și bani. Suma care se va lua de bază la calculare se va socoti în lei și bani în proporție de 2 coroane 1 leu..."


Timbrele fiscale, Invalizii din Rădăuți

      Am descoperit emisiunea în cauză, "Invalidenamt in Radautz" pe un număr de 28 de acte datate între octombrie 1918 și noiembrie 1919. Data apariției acestei emisiuni este încă o enigmă, timbrele nefiind încă prezentate în nici un catalog, informațiile concrete din această perioadă fiind extrem de greu de găsit. Este posibil să fi fost tipărită chiar în octombrie 1918, dar nu am găsit nimic care să confirme aceasta și nici vreun document de înființare a Oficiului Invalizilor din Rădăuți. Am cercetat toate Monitoarele Oficiale, legile și decretele-lege, ordonanțele, dările de seamă, circulare, rapoartele, "Foaia legilor Imperiale" și multe alte publicații din perioada 1918-1920, dar nu am descoperit nimic concret referitor la acestă emisiune. Singurul document cât de cât relevant face parte din arhiva personală, este întocmit în limba germană, traducerea este reprodusă integral mai jos (foto 1):

foto 1 spate


                         Oficiul invalizilor în Rădăuți

         Zl.226                                       Rădăuți, la 3. Octombrie 1918

                                     Către                  
                                                               Oficiul P.T.                  
                                                               din...Vicovul de Jos            

      Oficiul invalizilor, în a cărui sarcină cade solicitudinea față de invalizii de război ai ținutului Rădăuți și ingrijirea acestora, nu se poate achita în măsura dorită de această sarcină pentru a alina situația precară momentană a unor invalizi de război.
      Pentru a-și atinge acest scop Oficiul invalizilor a procurat Timbre de tezaur, venitul din a căror vânzare fiind destinat Fondului invalizilor din Rădăuți.
      Timbrele de tezaur constituie o categorie de imprimate cu decontare severă, a căror înstrăinare trebuie întotdeauna acoperită cu bani în valoare corespunzătoare.
      Oficiul de invalizi adresează Măriei Voastre solicitarea politicoasă de a sprijini viguros această acțiune patriotică și își permite totodată de a trimite 374 bucăți Timbre de tezaur în valoare nominală de 100 K, care ar fi de vândut părților cu ocazia emiterii certificatelor de botez, certificatelor de cununie etc.
      Suma de bani rezultată ar fi de transmis nouă cu mențiunea "Venit după timbre de tezaur".
      Oficiul P.T. este invitat de a sprijinii această acțiune viguros.
      L.S. - Oficiul invalizilor-Radautz                                                         Președintele consiliului director


foto 3
      Pe spatele documentului este adnotat manual cu creion chimic un inventar cu numărul de timbre pentru fiecare valoare, sub forma: 72 x "10 = 7.20, 122 x "20 = 24.40, 72 x "30 = 21.60, 72 x "40 = 28,80, 36 x "50 = 18.00      Total 374 = 100.00
      Cu același creion este completat și corectat pe fața notei de comandă, numărul de timbre trimise. Tot pe spatele notei apare o însemnare făcută cu penița cu tuș maron, Praes Nr. 11 din 3/16 ianuarie 1919, (acest tip de însemnare manuală apare pe verso, colțul din dreapta sus, la toate documentele emise la Rădăuți, cu același scris și același tuș numai numărul și data fiind diferite) și sub inventar Avisat 100 Cor 22 februarie (7 martie) 1919. Aceste observații confirmă faptul că toate documentele erau colectate și centralizate într-un singur loc.

foto 4

      Din acest inventar se poate deduce că ar fi existat și o valoare de 10 heller, însă presupun că a fost înlocuită cu valoarea nominală de 1 Koroană (100 heller), nefiind justificată valoric. Pe toate documentele din arhiva personală eliberate la Vicovul de Jos (deoarece nota se adresează oficiului poștal de acolo) apar pentru luna ianuarie combinații de timbre în valoare totală de 1 Koroană, 50h +50h, 40h+40h+20h, 30h+30h+20h+20h, nici unul cu valoare de 10h sau 1koroană. Este posibil să nu fi avut în stoc valoarea de 1 koroană sau să se fi păstrat numai pentru oficiul din Rădăuți, dar valoarea de 10 h inventariată pe versoul notei nu am depistat-o pe nici un document. Sunt multe semne de întrebare legate de utilizarea acestor timbre ce sper să-și găsească răspunsul după 91 de ani de la apariția lor.

foto 5
      Se poate trage concluzia că Oficiul Invalizilor din Rădăuți deținea deja un număr de timbre, trebuind să fie rezolvată doar distribuirea lor și încasarea contravalorii acestora. Prima informație deținută despre Oficiul Invalizilor din Rădăuți fiind din 3 octombrie 1918, înainte de preluarea Bucovinei de către administrația românească, mă conduce la presupunerea că oficiul funcționa după legile imperiale (fiind cel mai probabil înființat la sfârșitul războiului) și de aceea timbrele sunt tipărite în limba germană. Emisiunea de timbre se poate considera locală și o putem include în cataloagele românești, din utilizarea ei pe documentele datate după Unire chiar dacă primul document semnalat cu aceste timbre este datat 18 octombrie 1918 la Rădăuți. Toate documentele emise la Rădăuți sunt numai în limba germană și se regăsesc pe durata unui an întreg mult după ce administrația locală trebuia să funcționeze conform legilor Regatului României. Am prezentat mai sus în câteva fragmente încăpățânarea funcționarilor publici de a se folosi numai de limba germană și imprimatele vechi imperiale. Aceste probleme specifice perioadei, îngreunează mult studierea acestei emisiuni de timbre.

foto 6
      Timbrele sunt tipărite în procedeu litografic în două culori, negru și portocaliu, pe hârtie albă mată, fiind dantelate în linie, iar valorile nominale pe care le-am identificat sunt de 20 heller, 30 heller, 40 heller, 50 heller, 1 koroană. Se pare că au fost imprimate în două sau mai multe tranșe, la o tipografie locală. La culoarea portocalie se pot observa deplasări ușoare ale tiparului, precum și două nuanțe diferite, portocaliu roșcat - utilizate în octombrie 1918 (la Rădăuți), dar și în iunie 1919 (la Bilca), respectiv portocaliu gălbui - utilizate pe tot parcursul anului 1919.
      Timbrele se găsesc aplicate pe Certificate de vestiri, Testimoniu de botez, Adeverință de botez, Adeverință de boală și mai multe documente eliberate în Rădăuți în limba germană (Ehebewilligung, Volljährigerflärung eines Mûndels). Pe alte două documente olografe din Vicovul de Jos, completate în limba germană (Eheconsens și Aufnahmershrifl), se găsește menționarea referitoare la scutirea de timbru. Se pare că aceste timbre au avut o utilizare restrânsă, în localitățile din jurul orașului Rădăuți, al doilea ca mărime în județ și locul unde a funcționat oficiul. Din analiza arhivelor cu documente bucovinene am constatat că în mai toate localitățile din sudul provinciei, implementarea legilor și circulația timbrelor a fost mai bună față de cele situate în nord.

foto 7

      Ștampilarea și anularea timbrelor este făcută de autoritatea emitentă, fie ea de arondisment, fie parohială. Interesantă este evoluția ștampilei arondismentului (militar ?) din Rădăuți, *K.K. BEZIRKSGERICHT*in RADAUTZ (arondismentul chezaro-crăiesc din Rădăuți) găsită numai pe imprimate în limba germană în octombrie 1918 (foto-3), ianuarie 1919 (foto-4) și iulie 1919 (foto-5). Probabil pentru a nu se mai cheltui bani cu confecționarea unei ștampile noi și pentru a fi în conformitate cu hotărârile noii administrații, au fost săpate și înlăturate literele k.k. ("Köenigliche und Kaiserliche" - chezaro-crăiești) și vulturul imperial central, ștampila modificată fiind utilizată în continuare, în limba germană, cu toate că ordinul Ministrului delegat pentru Bucovina nr. 830/2 mai 1919, dispune înlocuirea urgentă a inscripțiunilor și ștampilelor nemțești. În alt document datat 18 iulie 1919, inițialele K.K. și vulturul imperial sunt acoperite cu tuș de aceeași culoare ca tușul folosit la ștampilare. Modalitate originală întâlnită în variate cazuri.
      Ca nivel de taxare, am constatat că timbrele pentru invalizi aplicate erau în valoare de 1 koroană pe documentele "în afaceri militare fără timbru" (foto-6) deci scutite de taxa de timbru fiscal, iar pentru celelalte documente, de 50 heller la care se mai adăugă și taxa de timbru fiscal de 2 lei (foto-7). Totuși, am observat că în altă localitate, Bilca, cu toate că taxa de timbru a fost aplicată corect, 2 lei sau echivalentul în lei și coroane, timbrele pentru invalizi nu apar de valoare totală identică pe același tip de imprimat (foto-8).

foto 8
      Trei imprimate în același scop și eliberate de aceeași instituție pe o perioadă de două luni, trei taxe diferite (80h în 26 mai 1919, 40h în 2 iunie 1919 și 50h în 6 iunie 1919). S-ar putea, de aceea, trage concluzia că taxa pentru invalizi ar fi fost benevolă sau să fi fost modificată local!? Să nu fi avut în stoc decât aceste valori și soluția a fost de a pune mai mult sau mai puțin? Posibil, dar până nu se va găsi material documentar și arhivistic suficient, nu se pot face decât presupuneri.
      Conform documentelor din colecția personală, distribuția timbrelor pe documente și localități este următoarea:
            Vicovul de Jos: 10 timbre de 20 h, 8 timbre de 30 h, 4 timbre de 40 h, 10 timbre de 50 h.
            Vicovul de Sus: 2 timbre de 50 h. Pentru aceste două localități documentele din arhiva studiată sunt datate numai în luna ianuarie 1919.
            Bilca: 6 timbre de 20 h, 1 de 50 h. Documentele studiate sunt din perioada mai-octombrie 1919.
            Rădăuți: 11 timbre de 50 h, 5 timbre de 1 K. Documentele studiate au timbrele utilizate în perioada între octombrie 1918 și noiembrie 1919; unul singur este taxat cu 50 heller, iar restul cu 1 koroană.
      Sper ca acest articol să trezească interesul cititorilor, orice informații și date suplimentare legate de subiectul tratat fiind binevenite.


foto 9
Informații suplimentare

      Atât în prezentul articol, cât și în cadrul articolului publicat în nr. 10/2008 al revistei Filatelia am încercat să prezint o serie de reglementări ale vremii, pentru a sublinia modul de colectare al diverselor taxe fiscale în Bucovina.
      Pe lângă reglementările prezentate deja, menționez și o circulară publicată în Gazeta Oficială nr. 22/23 martie (5 aprilie) 1919, care face referire la modul de percepere a taxelor de timbru, în conformitate cu Articolul XLIII al Legii din 1914 și care aduce clarificări asupra modului de aplicare a timbrelor fiscale la perceptoratul competent:
"Pentru apărarea intereselor tezaurului public ordonez:
a) a) să se examineze toate actele și documentele, cari s-au înaintat până acum, și întru cât nu e certificată pe act plătirea taxei de timbru, conform ordonanței citate, organele responsbile să iee repertul obișnuit și să-l transmită perceptoratului competent pentru încasarea pretenziunei tezaurului public.
b) b) La registraturi, - întru cât actul se înaintează personal, - părțile sunt a se soma, să plătească taxa de timbru, iar dacă nu o plătesc, este a se aplica asemenea numai decât ordinațiunile paragrafului 82. Iar întru cât actele sosesc prin poștă, fără taxă de timbru prescrisă, repertul se va lua somarea părților"
.
      Tot în în Gazeta Oficială, în nr. 8/24 ianuarie (6 februarie) 1919 este publicată o Ordonanță cu privire la plata timbrelor în numerar, urmând ca un funcționar special numit să primească banii, să înscrie plata într-un registru destinat acestui scop și să facă menționarea taxei încasate pe documentul respectiv, cu indicarea numărului poziției din registru și a sumei încasate.
      Această ordonanță, împreună cu Decretul nr. 3.745/18 decembrie 1918 demonstrează o anumită libertate a modului de aplicare a prevederilor legale de către perceptori și justifică apariția pe același document a mai multor mențiuni, cu cerneluri diferite.

foto 10
      În urma acestor reglementări se poate deduce că documentele se colectau la un sediu central și se taxau fiscal, după încasarea în numerar a taxelor. Această procedură venea în sprijinul petenților domiciliați în localități mici sau îndepărtate și care nu aveau posibilitatea procurării timbrelor necesare. Totuși această procedură a fost aplicată pentru o perioadă limitată, deoarece în Foaia Ordinelor nr. 5/1920 a Direcției Regionale de Poștă s-a publicat Ordinul nr. 5353, conform căruia cererile expediate prin poștă și netimbrate corespunzător se vor înapoia expeditorului spre a fi timbrate conform legii, cu mențiunea:
"Această cerere nu poate fi luată în considerație conform art. 13, lit. m al Decretului lege no. 1638 din 20 aprilie 1920, deoarece ea nu este timbrată suficient sau respectiv insuficient. Cererile trebuie să poarte timbru de lei ...bani.... În lista specială de cereri înapoiată petiționarilor spre timbrare conform legii, trebuie să se indice cu preciziune data. În fine se atrage atenția că cererile trebuie să fie timbrate cu câte 2 lei de fiecare coală și fiecare anexă cu câte 50 bani. Dacă însă oficiile ar avea o îndoială asupra taxei timbrului, atunci cererile în chestiune se vor înainta serviciului registraturei care va lua avizul Direcției Regionale (N-rul. 6368/II-1920)"
      Conform acestei reglementări, nu ar mai trebui să existe documente timbrate "la centru", lucru contrazis însă de documentele existente în arhive, care continuă să fie timbrate în modul arătat până spre sfârșitul anului 1921. Punerea în aplicare a legii s-a amânat, deci, sine die, în provinciile alipite la Regatul României.

1920/21. Curs monetar

      Până în 1914, leul a fost în general la o paritate cu francul francez. Inflația s-a produs după război, exacerbată de monedele în circulație austro-ungare și rusești, precum și bancnotele lăsate în urmă de către ocupația germană. Germania refuzând să plătească daunele de război produse în timpul ocupației, tezaurul Băncii Naționale și bijuteriile coroanei, arhive, etc, trimise la Moscova pentru păstrare pe Dec 21, 1916, și 27 iulie 1917, care nu au fost returnate, au condus la dezechilibru monetar. În iunie și iulie 1919, au fost supratipărite coroanele maghiare pentru utilizare în România, dar prin contrabandă și fals numărul lor sa dublat. Moneda de hârtie unificată a intrat în folosință la 1 august 1920. Valutele străine au fost retrase din circulație între 20 și 24 august, 1920, și schimbate între 1 septembrie și 10, la următoarele rate:
 

In probleme militare scutite de timbru
   2 coroane ungurești = 1 leu (dar salariile angajaților la stat în Transilvania au fost convertite la 3:1, în iunie 1920, astfel ca rata de schimb ar putea fi văzută ca generosă)
    1 rublă Romanov = 1 leu
    1 rublă leșească = 0.30 leu
    1 leu Banca Generală (de ocupație)= 1 leu
    Acestea din urmă au fost deosebit de cunoscute, deoarece nu au avut nici un sprijin în valută. Discuții privind rambursarea bancnotelor de ocupație de către Germania au continuat până în 1925, dar fără rezultate pozitive.

Schimb valutar cu dolarul SUA, în lei, (pre-război, 1 dolar = 5 lei)
     An      minimal      mediu     maximal
    1919       15               18             24
    1920       37               55             92
    1921       57               86           140
    1922     120             150           172
    1923     179             203           228
    1924     178             201           231


adeverință de botez
      Bibliografie:

      - Colecția "Monitorul Bucovinei" 1918-1922;
      - Colecția "Monitorul Oficial" 1918-1922;
      - Buletinul Oficial al Basarabiei 1919-1927;
      - Statistica Anuală a României 1911-1927;
      - Buletinul Legilor și Regulamentelor 1913-1920;
      - Legea Timbrului și Înregistrării 1919, 1920;
      - Colecția "Bucovina, ziarul Românilor Bucovineni" 1919-1920;
      - Colecția "Glasul Bucovinei" 1918-1922;
      - Foaia Ordinelor Direcției Regionale a Poștelor și Telegrafelor în Bucovina 1920-1923;
      - Foaea de legi și ordinăciuni pentru Ducatul Bucovina 1851-1871;
      - Foaea legilor imperiale pentru regatele și țerile reprezentate în senatul imperial 1870- 1913;
      - Legile excepționale votate în vederea marilor evenimente ce se vor desfășura: Legea moratorului, Legea Familia Luptătorului, Legea Timbrului de Ajutor, ... 1915
Francisc Ambruș, 03/2009

 
 © www.revenues.ro