Fig 1

      Subiectul prezentului articol - timbrele cu supratiparul "Gültig 9. Armee" în casetă - nu a fost abordat

Fig 2

până în prezent în literatura română de specialitate, iar cataloagele (atât cele internaţionale, cât şi cele româneşti) fac menţiuni extrem de sumare sau le ignoră.
      În fapt este vorba de două emisiuni, una de timbre de ajutor tip "ţesătoarea-torcătoarea" (identice cu cele utilizate începând cu 1916 în Regat), dar în culori schimbate (fig. 1), precum şi una de timbre fiscale (fig. 2)

Eseuri. Singurele eseuri cunoscute au fost catalogate de către Cohen în cunoscuta lucrare destinată eseurilor româneşti, ilustrate sub numerele curente 166, 167 şi 168 (fig. 3).

Fig 3

Datele de punere în circulaţie. Cataloagele care menţionează cele două emisiuni fac precizarea anului 1917 (pentru timbrele de ajutor), respectiv 1917-1918 (pentru cele fiscale). În CMPR 1974 (K. Dragomir) se specifică pentru emisiunea de timbre de ajutor 10 martie 1918 (adică aceeaşi cu data punerii în circulaţie a celor patru mărci poştale tip "Germania" cu acelaşi supratipar). Pentru ambele emisiuni rămân deschise pentru cercetători identificarea celor mai timpurii date de circulaţie întâlnite, pentru piese aflate pe documente întregi.

Fig 4 - Schema literei din metal: a - floarea; b - linia; c - grosimea; d - signatura; e - canalul; f - piciorul; g - înălţimea; h - corpul; i - spinarea

Trebuie subliniată nota din cataloagele germane Michel (începând cu prima ediţie a catalogului specializat pentru Germania din 1925 şi până în prezent), Senf 1944 şi Lipsia 1961 că toate aceste timbre au avut o destinaţie exclusiv fiscală. Din această cauză, piesele autentic circulate trebuiesc căutate pe documente taxate fiscal.

      Imprimare. Pentru timbrele de ajutor, supratiparul s-a aplicat pe reimpresiuni în culori schimbate ale emisiunii iniţiale din 1916, executate pe hârtie gri (asemănătoare cu cea întâlnită la mărcile poştale ale emisiunii "Moldova" din 1918-1919). Colile de tipar ale emisiunii iniţiale a timbrelor de tipar conţineau 200 de clişee (10 rânduri x 20 coloane), iar această componenţă este posibil să fi fost păstrată. Trebuie menţionat faptul că nu se cunosc coli integrale nici la Muzeul Naţional Filatelic (fostul tezaur al Conservatorului Poştei). Pentru timbrele fiscale, componenţa colilor de tipar este necunoscută. Cea mai mare formaţiune din colecţia Ambruş este un bloc de 40 de timbre la valoarea de 10 bani.

Fig 5

      Supratiparul. Supratiparul a fost executat la toate valorile prin procedeul tiparului înalt. Toate sursele indică pentru supratiparul utilizat două tipuri: cadru subţire (fig. 1 stânga), respectiv cadru gros (fig. 1 centru). Având în vedere că nu se cunosc la nici o valoare perechi având alăturate cele două grosimi de cadru, tragem concluzia că planşele pentru supratipar sunt diferite pentru fiecare grosime de cadru. Supratiparul pentru un timbru era realizat din litere şi elemente grafice disparate, precum şi dintr-un număr necunoscut de spaţii tipografice. O literă sau cifră individuală era oarecum asemănătoare schiţei din fig. 4 (Virgil Olteanu, Din istoria şi arta cărţii, lexicon, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1992). Aceasta înseamnă de fapt că un "clişeu" corespunzător unui timbru este constituit din litere, cifre şi semne tipografice (linii şi spaţii oarbe) disparate, aşezate individual, tot ansamblul fixându-se cu ajutorul unui colier-cadru pe suprafaţa plană a maşinii.
      Din cauza acestui procedeu, teoretic sunt posibile tot felul de erori şi aşezări neuniforme. Neexistând până în prezent un studiu sistematic al acestui supratipar şi necunoscându-se coli complete, nu ne putem rezuma decât la puţinele formaţiuni pe care le cunoaştem.

      10 bani - Timbru de ajutor. În mod cert au existat cel puţin două planşe ale supratiparului, una cu cadrul subţire (mai comună) şi una cu cadrul gros. La cea de-a doua s-a semnalat varietatea "9 căzut", întâlnită "de 2 ori în coala de 50" (conform CMPR 1974 - K. Dragomir, pag. 539; sursa documentară a autorului privind colile de 50 de mărci ne este necunoscută, în fostul Conservator al Poştei nepăstrându-se nici o coală, iar colile de tipar ale timbrului de ajutor de 10 bani violet-brun şi ale celui de 2 lei verde fiind, cel mai probabil, de 200 de clişee, la fel ca la timbrele de ajutor din 1916 de 10 bani brun roşcat şi 2 lei brun-sepia). Supratiparul cu cadrul subţire are următoarele cracteristici: lăţime - 13,3 mm; înălţime - 9,9 la 10,1 mm; distanţa între două supratipare: pe orizontală - 8,8 la 10,2 mm, iar pe verticală - 17,7 la 20,8 mm; nu putem atribui o regulă de legătură între variaţia înălţimii supratiparului şi a distanţei pe verticală între două supratipare, până nu confirmăm acest lucru la un număr mai mare de piese. Ilustrăm în fig. 5 una dintre piesele studiate. Varianta cu cadrul gros este mai rară, multiplele (blocurile şi fragmentele de coală) fiind mai rare la rândul lor. Supratiparul are lăţimea de 13,5-13,7 mm şi înălţimea de 10,5-10,7 mm. Distanţele între două supratipare sunt aproximativ aceleaşi ca la varianta cu cadrul subţire. Poziţia în coală a varietăţii "9 căzut" este necunoscută. Nu se cunoaşte nici dacă aceasta este constantă.

Fig 7 supratipar cadru gros cu "9 căzut"

      10 bani - Timbru fiscal. Acest timbru s-a imprimat pe hârtie albă, cretată (mai groasă) sau pe hârtie alb-gălbuie, velină, necretată (mai subţire). Conform literaturii germane (considerată de noi mai credibilă), ambele variante de hârtie se cunosc cu supratipar cu cadrul subţire, iar cea pe hârtie cretată şi cu cadrul gros. La aceasta din urmă se cunoaşte varietatea "9 căzut", poziţia în coală fiind însă necunoscută (fig. 7). Caracteristicile supratiparului sunt identice ca la timbrul de ajutor de 10 bani, mai puţin distanţele între două supratipare alăturate: 16,5-18 mm, anormal 20,5 mm pe orizontală şi 23,5-25 mm pe verticală (la supratiparul cu cadrul subţire). Supratiparul cu cadrul gros este mai rar, iar formaţiunile mari sunt şi ele rare.

Fig 6

      30 bani - Timbru fiscal. Catalogat de literatura germană ca existând numai pe hârtie cretată, cu supratipar în ambele variante, atât cu cadrul subţire, cât şi cu cadrul gros. În mod cert, faţă de valoarea de 10 bani au fost utilizate cel puţin două planşe diferite ale supratiparului, dată fiind dimensiunea diferită a timbrului. Dimensiunile supratiparului cu cadrul subţire sunt similare. Distanţele între două supratipare alăturate sunt de 13-14 mm pe orizontală şi de 39,5-40 mm. La varianta cu cadrul gros, lipsa formaţiunilor nu ne-a permis tragerea unei concluzii. La această variantă s-a semnalat varietatea de supratipar "9 căzut", poziţia ei în coală fiind necunoscută.

      1 leu - Timbru fiscal. Catalogat ca existând cu supratipar atât cu cadrul subţire, cât şi cu cadrul gros. Dimensiunile supratiparului sunt similare cu cele de la valoarea de 30 bani. La varianta cu cadrul gros am întâlnit o varietate necatalogată a supratiparului - întregul rând "9. Armee" căzut. Varietatea a fost identificată într-un bloc în care este chiar în stânga varietăţii "9 căzut" (fig. 8). Catalogul "Bulgaria & Romania Revenues - J. Barefoot & V. Robu" semnalează şi o varietate cu "9." (nouă şi punctul căzute). Aceste varietăţi - în cazul în care planşa cu supratiparul cu cadrul gros este comună - ar putea fi întâlnite şi la valorile de 30 bani şi 5 lei.

Fig 8

      2 lei - Timbru de ajutor. Această valoare s-a semnalat şi s-a catalogat de literatura germană având numai supratipar cu cadrul subţire, cu caracteristici similare celor descrise la valoarea de 10 bani. Nu a fost mentionat până în prezent nici un document fiscal cu acest timbru utilizat. Este un timbru rar, iar în blocuri este foarte rar.

      5 lei - Timbru fiscal. Această valoare s-a semnalat şi s-a catalogat de literatura germană având numai supratipar cu cadrul subţire, cu caracteristici similare celor descrise la valoarea de 30 bani. Nu a fost mentionat până în prezent nici un document fiscal cu acest timbru utilizat. Este un timbru rar, iar în blocuri este foarte rar.

      Alte varietăţi. Nu s-au semnalat alte varietăţi ale supratiparelor (de genul celor duble, răsturnate sau oblice). Se cunosc însă numai supratipare cu abklatsch pe verso şi la timbrul fiscal general de 1 leu Carol I se cunoaşte o pereche circulată cu "9 căzut" (marca din dreapta, cea din stânga fiind normală). Dantelurile utilizate sunt cele clasice ale perioadei (A - 131, B - 111, C - 111x131 şi D - 131x111). În prezent nu există un studiu concludent referitor la raritatea dantelurilor întâlnite la mărcile celor două emisiuni.

Fig 9 - fals filatelic

      Putere de francare şi tiraje. În circuitul poştal s-au folosit timbrele de ajutor şi "Germania Reich" supratipărite iar în circuitul fiscal cele patru valori de timbre fiscale generale Carol I emisiunea 1918 (10 b, 30 b, 1 leu, 5 lei) şi două valori din emisiunea Carol I efecte străine (50 b şi 1 leu), cel mai probabil, numai pe timpul existenţei ocupaţiei Germane. Datele exacte pentru fiecare valoare ar trebui determinate cu ajutorul documentelor francate cu aceste timbre. Tirajele sunt indicate doar în CMPR 1974. Nu putem argumenta dacă ele pot sau nu să fie reale. Faţă de restul timbrelor şi al mărcilor ocupaţiei militare germane în România, timbrele destinatei zonei Armatei a 9-a sunt, cu certitudine, mult mai rare. Documentele taxate fiscal semnalate până în prezent sunt numai 6 iar cele din circuitul poştal circulate efectiv, nu depăşesc o câteva zeci. În schimb pe piaţa filatelică se ofertează zeci de scrisori şi cărţi poştale cu timbre fiscale cu supratipar "Gültig 9. Armee" anulate cu ştampila poştală de zi, marea majoritate anulate cu ştampila BUKAREST, (fig. 9 şi 10) şi uneori sunt însoţite de o ştampilă de cenzură militară germană. Aceste piese sunt făcături filatelice în dauna colecţionarilor, timbrele fiscale cu acest supratipar nefiind utilizate în circuitul poştal.

Fig 10 - fals filatelic

Există o singură scrisoare cunoscută circulată cu curierat militar, timbrele fiscale de 10 bani fiind anulate cu ştampila oficiului postal militar, în cazul nostru, K.U.K. ETAPPEN POSTAMT 346 (fig 11).

      Gestionarea fiscală. Pasionatul cercetător al timbrelor Ocupaţiei Germane în România, George Morărel, ne prezintă câteva informaţii extrem de importante despre legile care au guvernat utilizarea lor.

       "Cercetătorului german Paul Kluberg îi datorăm punerea în lumină a "ANUNŢULUI" prin care autoritatea germană de ocupaţie face cunoscute noile prevederi şi taxe fiscale. Un alt cercetător german, Franz Josef Mutter, estimează că "ANUNŢUL" a fost dat publicităţii la jumătatea lunii ianuarie 1917, cam în acelaşi timp cu punerea în circulaţie a noii emisiuni de bilete de bancă în lei. Întrucât acest "Anunţ" precizează toată gama de taxe fiscale, de mare utilitate şi pentru cercetătorul de obliterări (înscrisuri de mână şi ştampile de instituţii), redăm mai jos traducerea lui din limba germană:

Fig 11 - circulatie cu poşta militară germană

      ANUNŢ

      În teritoriul aflat sub Administraţia germana se ordonă ca taxele cu timbrele fiscale să fie achitate conform legilor româneşti din 4 februarie 1906 si 24 decembrie 1914. Va fi pedepsită nefolosirea pentru taxe a acestor timbre, falsificarea sau refolosirea lor, ca şi comerţul neautorizat cu acest material.
      Vânzarea timbrelor fiscale se va face ca şi până acum prin vânzătorii cu amănuntul sau prin alte persoane autorizate care le vor achiziţiona de la Depozitul de timbre. Valabile vor fi doar timbre cu supratiparul M.V.i.R (Administraţia militară în România) iar mai târziu în 1918 cele cu supratiparul "Gültig 9. Armee".
      O noutate importantă este faptul că Timbrele de Ajutor care se distribuiau până acum prin oficiile poştale, vor putea fi cumpărate de aici înainte de la vânzătorii cu amănuntul sau de la agenţii financiari.

      Prezentăm modalitatea de utilizare a timbrelor fiscale:

            A) Valoarea de 10 Bani va fi folosită:
                  1) pentru registrele contabile ale negustorilor, fabricanţilor, hotelierilor, farmaciştilor, intermediarilor, etc;
                  2) pentru cecuri, ordine de plată şi chitanţe;
                  3) pentru confirmările de primire de orice natură;
                  4) pentru acte contabile, borderouri, facturi, etc. atunci când valoarea obiectului nu depăşeşte 200 de lei;
                  5) pentru avizele de scrisori şi pentru fraht-uri (scrisori de trăsură);
                  6) pentru citaţii si reclamaţii;
                  7) pentru hârtiile ce dau dreptul la vânzarea de vite.

            B) Valoarea de 30 de Bani va fi folosită:
                  a) pentru toate cererile şi demersurile înaintate autorităţilor;
                  b) pentru legalizarea, atestarea, autentificarea diferitelor acte, diplome, documente, hrisoave, titluri înaintate autorităţilor;
                  c) pentru recipisele de plată în operaţiile şi tranzacţiile bancare;
                  d) pentru paşapoarte şi acte de identitate ;
                  e) pentru acte contabile, borderouri, facturi, etc. a căror sumă depăşeşte valoarea de 200 de lei.

      Articolul 23 din legea din 23 decembrie 1914 cerea ca în afară de aceste taxe să fie adăugat un timbru suplimentar de 10 Bani, iar pentru borderourile din tranzacţiile bancare unul de 20 de Bani.
      Aceste sume menţionate mai sus sunt mărite prin noile dispoziţii la 20 şi respectiv 40 de Bani, astfel încât pentru punctele 1 - 7 taxa este de 30 de Bani, iar pentru cele de la a) - e) este de 50 de Bani; în ceea ce priveşte borderourile de bancă taxa este de 50 sau 70 de Bani, în funcţie de valoarea obiectului.
      În cazul în care activitatea poştală va fi reluată, în afară de timbrul poştal trebuie adăugat un timbru fiscal de 10 Bani; telegramele (în interiorul teritoriului aflat sub Administraţia militară germană) vor avea adăugate un timbru fiscal de 20 de Bani.
      Nouă este şi dispoziţia în legătură cu cererile adresate autorităţilor forţelor de ocupaţie. Dacă aceste cereri nu sunt scutite de taxe, li se vor aplica un timbru fiscal cu valoarea de 1 Leu.
      Articolul 43 se referă la scutiri de taxă. În afară de cele menţionate acolo, sunt scutite de taxă următoarele:
      acte depuse la solicitarea autorităţilor;
      cereri pentru acordarea de ajutor;
      acte şi documente ale băncilor ce efectuează operaţii financiare cu forţetele de ocupaţie.
      Informaţii în legătură cu taxele fiscale se pot găsi în provincie la Aministraţia Financiară."
      În loc de încheiere.
Am redeschis acest capitol în speranţa că veţi veni în ajutorul nostru cu observaţii şi completări în elucidarea enigmaticelor emisiuni supratipărite de armata de ocupaţie germană pe teritoriul nostru. Vă mulţumim şi vă aşteptăm în paginile revistei cu noutăţi.