Foto 2 Documentul întreg

      În istoria filateliei se cunosc nenumărate exemple de falsificare a timbrelor sau a unor documente filatelice, falsuri în dauna unei administraţii poştale, falsuri în dauna colecţionarilor precum şi inventarea unor timbre care nu au fost emise de vreo administraţie poştală sau fiscală. Se pare că datorită interesului crescut pentru timbrele fiscale, acestea au intrat în atenţia falsificatorilor contemporani. În articolul de faţă vă prezint câteva cazuri de falsuri în dauna colecţionarilor şi expozanţilor de timbre fiscale. Nu cu mult timp în urmă mi-au fost oferite telefonic de către un amic din provincie, câteva documente cu timbre fiscale româneşti şi otomane din perioada "clasică" a timbrelor fiscale.

Foto 1 Documentul întreg

Preţul per lot, ales cu atenţie, nu a fost nici prea mare, nici prea mic, doar cât să stimuleze adrenalina unui colecţionar înrăit. Piesele, dacă ar fi fost originale, ar fi cântărit greu în exponatele fiscalotelice, cam tot atât cât ar fi cântărit nişte plicuri circulate cu emisiunea Paris 1872 care au adăugat şi un timbru Cap mare Hermes sau un Franz Josef. Vă închipuiţi bucuria şi neliniştea mea până când am primit imaginile acestor documente, discuţia telefonică fiind doar pentru pregătirea terenului. Imaginile digitale puţin neclare nu ofereau detalii suficiente, dar întregeau ansamblul prezentării telefonice şi stimulau adrenalina colecţionarului. Pe documente extrem de greu de tradus, în arabă, erau frumos lipite timbre fiscale româneşti ale Camerei de Comerţ şi Industrie, alături de timbre fiscale şi poştale otomane. Ştampile multe, impresionante, cu ideograme şi combinaţii inexplicabile la prima vedere, anulări de mână atât pe timbre, cât şi pe document, să pară cât mai corecte şi originale. Am început căutările prin cataloagele de specialitate, felicitându-mă că le-am achiziţionat din timp. Primele semne de întrebare au apărut odată cu indentificarea emisiunilor otomane. Data apariţiei lor şi scopul pentru care au fost emise, nu aveau nici o legătură cu timbrele fiscale româneşti sau cu destinaţia ştampilelor. Distanţa mare de emitere, de mulţi ani, dintre timbrele de pe acelaşi document, mi-a pus alte semne de întrebare. Dorindu-mi cu ardoare ca totuşi să mă fi înşelat şi totuşi ele să fie originale, am trecut la etapa traducerii şi interpretării documentelor, a căutării altora asemănătoare pe internet sau a oricăror alte informaţii ajutătoare. Lucru deosebit de dificil. Am trimis zeci de mailuri cu pozele ataşate la toţi cunoscuţii mei filatelişti din Turcia, am sunat la Ambasada Turciei la Serviciul Traducătorilor, am dat zeci de telefoane. Până la urmă, câteva interpretări din limba arabă mi-au confirmat temerile. Totuşi am solicitat celui care îmi oferise lotul, originalele ofertei, fără obligaţia finalizării tranzacţiei. Cercetate temeinic, inclusiv la lampa cu raze ultraviolete, documentele - de altfel originale - mi-au demonstrat diversele etape ale falsificării prin adăugarea timbrelor poştale şi fiscale, anularea lor cu ştampile false şi înscrisuri de asemeni falsificate. O săptămână de iluzii şi dezamăgiri. Desigur că le-am înapoiat proprietarului şi l-am anunţat de intenţia mea de a publica acest articol cu sfatul amical să nu încerce să le mai ofere spre comercializare. Public acest articol pentru informarea colecţionarilor despre acest tip de falsuri, dar nu voi dezvălui toate elementele care au permis stabilirea cu certitudine a falsificării contemporane (posibil cu foarte mulţi ani în urmă) pentru a nu facilita încercările viitoare de falsificare. Cunoaşterea istoriei poştale şi fiscale sunt elementele de bază în depistarea falsurilor.

      Descrierea elementelor de pe documente

Foto 3 Documentul întreg

Foto-1. Certificat pentru taxe şi drepturi (Dogrudan dogruya tahsil olunan tekalife mahsus makbuz ve ilműhaberdir) din anul 1324 (1908). Poziţia 3, timbru fiscal otoman 10 par roz supratipărit Poşta otomană 1921. Poziţia 4, timbru fiscal 10 bani Camera de Comerţ şi industrie emisiunea 1888. Poziţia 5 şi 6, timbre poştale otomane de 20 par şi 1 piastru emisiunea 1876. Poziţia 7, ştampilă negativă SCOLA COMUNEI TICHILESTI - JUD. BRAILA - PL. VLADENI - 1872 (acolo a fost o leprozerie care se pare că încă funcţionează şi astăzi), originală, dar fără legătură cu natura timbrelor sau a documentelor, aplicată fraudulos la mult timp după perioada de valabilitate (se cunosc situaţii în care ştampilele rurale s-au folosit câţiva ani peste data inscripţionată, dar nu şi după 49 de ani). Poziţia 2, ştampilă otomană ABDULLAH, din gumă, falsificată. Poziţia 1, sigiliu otoman original.

Foto 4 Documentul întreg

Foto-2. Certificat pentru taxe şi drepturi (Dogrudan dogruya tahsil olunan tekalife mahsus makbuz ve ilműhaberdir) datat 1323 (1907). Poziţia 3, timbru 5 paras poşta locală otomană 1865. Poziţia 4, timbru otoman 2 piaştri taxa de plată 1901. Poziţia 5, timbru fiscal românesc de 10 bani emisiunea 1875 cu ştampila poştală BRAILA 1876, completată (desenată) manual peste ştampila otomană (ştampila poştală nu avea ce să caute în această combinaţie). Poziţia 6, înscris de mână falsificat destinat să înşele cumpărătorul. Poziţia 7, ştampilă negativă indescifrabilă, probabil făcută din gumă. Poziţia 2, ştampilă otomană din gumă, falsificată şi pusă cu dărnicie peste tot. Poziţia 1, sigiliu otoman original.

Foto-3. Certificat fiscal (Selanique, "Musakkafat Vergisi Tezkeresidir") datat 1298 (1882). Poziţia 3, timbru fiscal otoman supratipărit Poşta otomană 1920. Poziţia 4, timbru fiscal 10 bani Camera de Comerţ şi industrie emisiunea 1888. Poziţia 5, ştampilă negativă SCOLA COMUNEI TICHILESTI - JUD. BRAILA - PL. VLADENI - 1872, originală dar ca şi la precedentul document aplicată fraudulos. Poziţia 1, ştampilă otomană falsă confecţionată din gumă aplicată cu dărnicie. Poziţia 2, înscrisuri de mână falsificate aplicate pe document şi timbru pentru a conferi impresia de originalitate.

Foto-4 Document parţial. Poziţia 5, timbru otoman 2 piaştri taxa de plată 1901. Position 4, 2 bani taxă de plată 1892. Poziţia 6, timbru fiscal otoman de 1 piastru pentru permise şi licenţă de tranzit, emisiunea 1888. Poziţia 3, ştampilă otomană falsă confecţionată din gumă. Poziţia 2, ştampilă otomană falsificată care imită ştampila originală poziţia 1. Poziţia 1 ştampilă otomană originală.

Desigur că lotul mai conţine încă câteva documente otomane originale taxate fiscal corespunzător şi ca să întregească atmosfera de originalitate a întregului lot chiar şi manualul folosit la reproducerea ştampilelor. Povestea lor, că provin dintr-o colecţie veche, neumblată, luată din Germania cu zeci de ani în urmă împreună cu multe alte documente şi scrisori prefilatelice, este menită să completeze atmosfera originalităţii. Falsificarea ar fi fost mult mai greu de depistat dacă inventivul falsificator ar fi avut cunoştiinţe filatelice şi fiscale mult mai bune şi de ce nu, dacă ar cunoaşte limba arabă folosită în acele timpuri. Aviz amatorilor, ingeniozitatea falsificatorilor contemporani nu are margini, aşa că dacă nu sunteţi siguri de piesele care vi se oferă, studiaţi-le cu deosebită atenţie, comparaţi-le cu alte materiale, consultaţi literatura de specialitate sau cereţi sfatul specialiştilor. Nu plătiţi până nu sunteţi siguri că ceea ce primiţi este un original. Mai bine renunţaţi decât să ajungeţi să fiţi descalificat într-o expoziţie pentru neatenţia dumneavoastră. Într-un articolul viitor am să vă prezint câteva "falsuri originale" creeate acum 92 de ani tot în dauna colecţionarilor, falsuri cu timbre ale Ocupaţiei Germane în România care se tranzacţionează prin licitaţii, pe internet sau care din păcate sunt prezentate ca circulaţii originale în câteva studii de specialitate (fapt deosebit de periculos).

 Bibliography:

  Mihai Cojocar, "Catalogul timbrelor fiscale româneşti-2006";
  M. Guboglu "Paleografia şi diplomatica Turco-Osmană";
  William T. McDonald "Revenues of Ottoman Empire and Republic of Turkey" Second Edition;
  Catalogul Scott vol. 6 2009;